Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2010

I will try

… to fix you.

Cred ca nu se mai poate. Dezamagire part 2. Anumite lucruri nu se spun. Sau se spun doar daca se simt. Odata iesite pe gura, greu le mai poti face nespuse. Greu le mai poti face uitate.

I did my motherfuckin’ job. Am fost acolo cand ai avut nevoie. E timpul sa „let go”. Descurca-te.

Meanwhile, I go hunting for witches… Out.

Anunțuri

Read Full Post »

Să nu uiţi niciodată ultimele cuvinte pe care ţi le-am spus atunci când am decis să nu ne mai vedem.

Să nu uiţi niciodată că ţi-am spus ceva sincer atunci, sincer şi din inimă.

Să nu uiţi niciodată că există inimi care bat la mulţi kilometri depărtare şi totuşi una pentru cealaltă. Şi asta, deşi au decis că e mai bine aşa.

Să nu uiţi niciodată că de prea multe ori oamenii se complac şi se obişnuiesc unul cu celălalt, dar nu se iubesc. Poartă în suflete o iluzie a unei iubiri pe care ori au pierdut-o, ori n-au avut norocul s-o cunoască niciodată.

Să nu uiţi niciodată că lucrurile simple nu sunt întotdeauna şi cele care te fac cu adevărat fericit.

Să nu uiţi niciodată că alegând drumul mai puţin anevoios nu eşti neapărat şi la fel de fericit atunci când ai ajuns pe vârf.

Să nu uiţi niciodată că sentimentele se cumpără. Şi că banu-i ochiul dracului. Şi că mulţi se lasă orbiţi de puterea lui şi i se închină. Deşi e cea mai mare prostie să crezi că banii sunt totul.

Să nu uiţi niciodată că fiecare om duce în mormânt o dragoste neîmplinită.

Să nu uiţi niciodată că oamenii care sunt aproape de tine nu îţi sunt neapărat şi prieteni. De multe ori, un prieten vechi simte mult mai bine ce simţi şi ce te roade, chiar şi de la kilometri distanţă.

Să nu uiţi niciodată că alegerile pe care le faci nu trebuie să le faci din orgoliu.

Să nu uiţi niciodată că a renunţa la ceva e o dovadă de slăbiciune. De cele mai multe ori, renunţarea la ceva ce îţi place e o dovadă de tărie.

Să nu uiţi niciodată că frumuseţea nu înseamnă nimic, dacă în suflet şi în minte bate vântul. Şi că oricum e trecătoare.

Să nu uiţi niciodată că eşti puternic şi că vei putea să te ridici şi singur atunci când nimeni nu-ţi este alături.

Să nu uiţi niciodată să-i faci pe oameni să zâmbească şi să-i faci astfel fericiţi. E important. Trăind printre zâmbete vei reuşi să-ţi creezi mult mai uşor iluzia fericirii. Chiar dacă în suflet ai amintiri dureroase.

Read Full Post »

N-o să scriu niciodată când o să-mi fie bine. Dar multe gânduri mă bântuie zilele astea. Noaptea a fost furtunoasă şi albă. Plătesc o vină care, probabil, îmi aparţine. Şi parcă aş vrea să ştiu care e, deşi bănuiesc eu ceva…

E a doua oară când îndoiala e mai puternică decât alte sentimente. Am impresia că din nou mă las amăgită de o iluzie. Şi parcă scăparea ar fi undeva departe, în altă ţară, poate, în altă lume. Nu ştiu exact, nu ştiu exact unde, dar cred că dacă l-aş întâlni pe omul acela, aş pleca cu el oriunde în lumea asta, lăsând totul în urmă. Mi se pare că bat pasul pe loc. Mi se pare că promisiunile încălcate sunt tot mai multe şi apasă tot mai greu. Ucid puţin din ceea ce simt. Devin indiferentă. Cred că-i chestia aia de care îmi era frică. E chestia aia ce ucide tot ce-i bun. Nu, n-o să mă sustrag. Nu are rost. Cred în destin. Acum un an a fost destin. Destin va fi şi de acum încolo, oricum ar fi acela.

Am primit azi o promisiune şi o declaraţie căreia îi dau toate creditele. Şi asta pentru că încă mai cred în oameni. Naivă, nu? Poate. Totuşi, voi crede în vorbele tale azi şi de acum în colo. Până la proba contrarie cred în ele. Mi-ai promis azi că nu-mi vei mai da niciodată motive să fiu tristă, că o să fii ce-mi doresc mereu. Nu aştept momentul în care îţi vei călca peste cuvânt. Aş vrea să nu existe momentul ăsta. Dar dacă va veni, să ştii că mă pierzi pentru totdeauna. Targetul meu nu este să mă mărit şi să fac copii. Toate la timpul lor. În anumite situaţii, compromisurile nu-şi au locul şi cred că şi ăsta-i unul dintre momentele alea. Vreau să fie bine. Acord o şansă-două-trei. Poate chiar patru. Dar la infinit nu. La un moment dat mă satur să trăiesc pentru doi şi aleg să trăiesc pentru unul singur. Şi acela nu eşti tu, ci eu.

Read Full Post »

Există lucruri care nu trebuie demonstrate. Se simt şi atât. Un prieten adevărat ştie ce simţi şi ce ai vrea să spui chiar şi atunci când nu spui nimic. Chiar şi atunci când ţii totul pentru tine.

Iubirea e altfel decât prietenia, mai sofisticată şi mai pretenţioasă. Ea are nevoie de dovezi. E ceva ce se stinge încet-încet dacă nu mai are combustibil. E uşor s-o demonstrezi şi nu ţi se pare ceva imposibil, ceva ce n-ai chef să faci atunci când simţi. Poţi să faci ceva ce ar face fericită persoana ACEEA sau poţi să nu faci ceva ce i-ar crea suferinţă. E atât de simplu să arăţi ce simţi. Dragostea nu aprinde mânia, orice ar fi. Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci caută adevărul.  Iubirea e ceva simplu pe care am reuşit să-l complicăm. Căruia îi căutăm explicaţii. Suntem răi în numele ei. Şi asta pentru că am uitat să simţim. Am uitat să preţuim ce avem. Şi să deschidem ochii atunci când facem o alegere.

Din fericire, oricând există o scăpare. Nu există the way back, dar există alt drum, mai lăturalnic, mai anevoios, dar de multe ori mai bun.

Read Full Post »

Cu fiecare lacrimă vărsată, îi înfigem şi mai adânc cuţitul în rană.

Cu fiecare cuvânt urât spus la nervi, cu fiecare înjurătură a noastră ea mai moare puţin.

Cu fiecare pahar de alcool şi cu fiecare ţigară de maryjane tăiem câte o bucăţică din ea.

Cu fiecare clipă de nepăsare, cu fiecare moment de ignoranţă şi cu fiecare răutate gratuită îi mai dăm câte un pumn în gură.

Cu fiecare zi de sărbătoare pe care o uităm, cu fiecare cadou necumpărat şi cu fiecare floare neoferită o mai omorâm aşa puţin.

Cu fiecare apel ignorat, cu fiecare moment în care nu sunăm, cu fiecare mesaj nerăspuns îi mai tăiem puţin din suflare.

Cu fiecare privire răutăcioasă, cu fiecare gest urâcios, cu fiecare lovitură o ucidem.

O ucidem încet, dureros, al dracu de dureros chiar. Nici măcar nu realizăm clipa în care ea moare, părăsind lumea noastră, căutându-şi alte suflete pereche pe care să le facă să vibreze. Atunci când cele mai simple cuvinte devin gest mecanic, atunci când îmbrăţişarea nu ne mai dă fiori, ci ne provoacă silă, atunci când ne-am obişnuit, atunci putem fi siguri: A murit. Din păcate, mulţi sunt aceia care trăiesc o viaţă întreagă împreună, fără să-şi dea seama că EA s-a transformat în cadavru.

Read Full Post »