Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2010

Gata

De data asta, chiar m-am săturat. Nu mai am motive. Pa.

Anunțuri

Read Full Post »

Am dubii

Şi când am dubii, de obicei nu e bine. Nu mai sunt sigură. Nu sunt sigură că îmi place ceea ce fac şi unde, nu sunt sigură că vreau să rămân în ţara asta de căcat, nu sunt sigură pe mine. Înnebunesc? Nu cred.

Întotdeauna m-am gândit că am un orizont larg. Că pot trăi oriunde, sau na, aproape oriunde în lumea asta cu oricine şi că-mi poate fi bine. Nu mai sunt sigură nici măcar de asta. Într-un fel aş vrea să plec, într-alt fel aş vrea să rămân, dacă aş primi un motiv câtuşi de mic pentru asta. În schimb, primesc mai mereu şuturi în cur, „deranjez” prin prezenţa mea, fie ea şi numai telefonică. Ce să fac? Să rămân şi să încerc? Am o vârstă, totuşi… Şi o viaţă doar. Balanţa se înclină când într-o parte, când în cealaltă. Am momente când sunt aproape de disperare. Dar nu mi-e frică. Nu mi-e frică de vreun posibil NU, nu mi-e frică de o respingere totală chiar. Ştiu că se poate, ştiu că pot supravieţui schimbarea şi ştiu că încă nu am obosit pentru a o lua de la capăt.

Alternez între a sta şi a pleca. Nu a pleca din egoism. A pleca doar pentru că nu văd vreun viitor pentru copiii mei aici, în România. E o ţară tare aiurea, care nu-ţi oferă mai nimic şi în care totul merge pe pile şi relaţii. Urât, tare urât că se întâmplă aşa. Cred că sunt o mulţime de idealişti ca mine care la fiecare poveste despre pile şi relaţii simt cum li se sparge ceva în cap. E nasol. Pe de altă parte, copiii mei ar avea aici libertate. N-ar fi reguli dure, n-ar fi nimic, ar putea face orice şi ar avea o copilărie fericită. Cred, dar nu sunt sigură.

Mă mai gândesc. Mă mai gândesc ce să fac şi dacă să plec. Nu-i vorba că nu-mi place ceea ce fac. Am job-ul ideal. Din păcate lucrez într-un loc unde nu sunt dorită sută la sută, deşi mă străduiesc şi chiar cred că uneori sunt bună. Dracu ştie ce aduce viitorul. Dar o să mă gândesc mult şi bine. Şi o să aştept semnul care mă va face să rămân. Dacă nu vine, ura şi la gară!

Read Full Post »

Departe

Da, departe. Departe de a fi perfectă ziua asta, departe de a fi perfectă eu în această luni de 12 aprilie. Mda. Mâine e marţi, 13 aprilie, zi cu ghinion. Mâine va fi mai rău.

Mă gândeam ieri la ceea ce cauţi tu. Tu cauţi ceva ce eu nu pot fi, ceva ce nu vreau să fiu, pentru că nu vreau să mă pierd pe mine. Scuză-mă că nu mă droghez şi nu beau, scuză-mă că reuşesc să-mi păstrez tonul vocii  calm atunci când tu nu şti altceva decât să urli la mine. Scuză-mă că nu sar să-mi spăl farfuria şi nu îmi fac patul în fiecare zi. Scuză-mă, te rog, că nu suport glumele proaste ale „companiei” şi nici moaca tâmpă. Scuză-mă. Sau dacă vrei, nu mă scuza…

Nu mai vreau să aud cât de bună era ea, ce ştia ea, ce putea ea. M-am săturat să fiu a cincea roată la căruţă. M-am hotărât să plec şi  am hotărât şi pentru tine că nu-s ce vrei. De departe nu-s ce vrei, aşa că pa, pusi, hasta la vista. Asta e viaţa, merge înainte, cu bune, cu rele, cu feţe noi şi mofturi multe, dar fără posibilitate de întoarcere în trecut. Păcat… Uneori ne dăm seama prea târziu că am greşit. Uneori realizăm prea târziu ce pierdem. Dar mâine e marţi 13 şi viaţa parcă e mai frumoasă, acră, aşa. Hai sictir.

Read Full Post »