Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2009

De ce iubim barbatii?

de Mircea Cartarescu

Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.

Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.

Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.

Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.

Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.

Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.

Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.

Pentru ca ne fac sa radem.

Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.

Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri.

Pentru ca spun povesti foarte frumos.

Pentru ca le e frica sa cheleasca.

Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.

Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.

Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.

Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.

Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc.

Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt recunoscatori pentru asta.

Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.

Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.

Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.

Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.

Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.

Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.

Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.

Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar.

Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.

Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.

Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.

Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

Anunțuri

Read Full Post »

S-ar putea

Nu te sun pentru că vreau să te deranjez şi nici pentru că mă plictisesc. Dacă te sun, s-ar putea chiar să îmi doresc să vorbesc cu tine. S-ar putea să îmi fie dor de tine şi să vreau să îţi aud vocea. De aceea te rog să nu mă mai întrebi răspicat, înainte de a-ţi spune „ceau”, „De ce mă suni?”.

Nu vreau să te schimb şi să te modelez după un model ideal pe care nu-l am în minte. Vreau doar ca atunci când vorbeşti cu mine să-mi acorzi respect. Vreau sa-mi vorbeşti frumos, aşa cum i-ai vorbi unei persoane care înseamnă mult pentru tine. Să nu înjuri. Repet, nu vreau să te schimbi. Nu am un model ideal. Şi dacă l-aş avea, fii sigur că eşti aproape de el.

Nu vreau să te deranjez cu copilăriile mele uneori. Sunt distrată uneori şi poate îmi place să mă prostesc. N-o fac ca să te bâzâi pe tine, ci pur şi simplu pentru că aşa simt la un moment dat. Nu sunt nici aşa tare cum aş vrea uneori să par, nici dură sau insensibilă. Din contră. Şi uneori chiar îmi place să vezi cum sunt. Pentru că de tine chiar nu-mi este ruşine.

Nu sunt adepta zicalei „Ochi pentru ochi”. Am fost mult timp. Acum nu mai. Între timp am învăţat să iert şi mă străduiesc să uit. Ce-a fost urât şi a trecut nu trebuie reînviat printr-o răzbunare prostească. Nu mai sunt naivă să cred că răzbunarea m-ar face să mă simt mai bine.

Cred că trebuie să fim deschişi spre nou. S-ar putea să nu ne reuşească întotdeauna şi să ne lăsăm conduşi de prejudecăţi. Dar trebuie să ne străduim să acceptăm cât mai multe, să vedem, să cunoaştem şi, poate, să apreciem. Mie una îmi place să văd cât mai multe, mă INTERESEAZĂ multe lucruri. Vreau să ştiu ce se petrece, vreau să aflu cât mai multe lucruri noi. S-ar putea ca într-o bună zi să-ţi dai seama şi tu că e important să ştii. Şi să accepţi. Pentru că viaţa e scurtă şi pierdem mult dacă zacem în propriul nostru sos.

Read Full Post »

N-am habar

Nu ştiu când ţi-e bine, nu ştiu când îţi merge rău. Nu ştiu asta pentru că tu nu-mi spui asta. Mă pui la încercare. Mereu trebuie să desluşesc anumite lucruri. Să mă prind cum te simţi, să mă prind de ce ai nevoie, să-mi dau seama ce vrei să auzi de la mine.

E greu. E greu, pentru că de multe ori sunt în ceaţă. Şi îţi spun/dau/fac ceva ce mi-aş dori eu. Pentru că tu mereu glumeşti şi nu-mi spui, de fapt, nimic. Pentru că eu sunt aia care nu ştie niciodată nimic şi în nici un caz o persoană în care ai putea avea încredere. Recunosc, sunt împrăştiată. Sunt organizată când vine vorba de lucru, atât. În viaţa de zi cu zi, sunt aeriană şi împrăştiată. Nu-mi este ruşine să recunosc asta şi nu-mi este ruşine că sunt aşa. Am alte calităţi. Şi totuşi, mi-ar plăcea să ştiu mai multe…

Cred că am nevoie să îmi dai mai multă încredere. Să-mi arăţi că sunt o persoană pe care totuşi te poţi baza, să crezi în ce spun, să mă asculţi. Aş cam vrea să ştiu cum eşti, ce te interesează, ce-ţi place şi ce te supără. Aflu treptat, făcând greşeli pe care le-aş putea evita, dacă aş şti…

Sunt oameni care sunt ca o carte deschisă, pe care îi citeşti dintr-o privire şi un schimb de câteva vorbe. Şi oameni care nu şti niciodată cum ar putea reacţiona într-o situaţie sau alta. Încă nu ştiu cum eşti tu.

Read Full Post »