Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2009

Ploaie

N-am fost niciodată o fire slabă. Am ştiut întotdeauna ce îmi doresc şi ce caut. Sau cel puţin am afirmat aşa în faţa celor din jurul meu. Nu am făcut pe dura voluntar. Nu sunt atât de tare cum aş vrea să fiu. Dar nici slabă nu sunt. Cred că am trăit multe în viaţa mea. Dar, mai mult decât atât, am SIMŢIT multe. Am simţit nesiguranţă, iubire, dezamăgire, ură… Cu toate astea, n-am avut niciodată gustul răzbunării în gură, deşi s-ar zice că e dulce. Nu mă interesează, nu sunt atât de curioasă. Răzbunarea e arma prostului şi chiar cred lucrul ăsta. Cred că trebuie să ne păstrăm demnitatea. Cred că oamenii deştepţi pot să-şi păstreze demnitatea. Proştii nu… proştii se răzbună.

E foarte uşor să faci rău şi atât de greu să faci bine. Rău putem face cu toţii. Bine nu. Pentru asta e nevoie de puţin mai mult. E nevoie de altruism. De toleranţă. De gândire deschisă. De milă. De suflet. E nevoie de multe. De atâtea, încât prea puţini au rămas cei care îşi doresc să facă bine. Lipsită de modestie voi afirma că îmi place să fac bine. Şi îmi place să fiu corectă. Şi îmi place să fiu sinceră cu mine şi cu cei din jur. Şi să-i ajut pe cei care merită. Să-mi ajut prietenii. Fără gânduri ascunse. Fără să aştept ceva în schimb, deşi sunt sigură că voi primi.

Azi a plouat scurt. A plouat în semn de ADIO. M-am uitat după curcubeu. N-a ieşit, deşi era soare. Ciudat. Nu-l aştept. Ce-o fi o fi. Vreau doar să nu mai plouă. Să nu mai fie urât. Să fie soare. Şi să fim sănătoşi. Pentru că asta contează mai mult decât orice altceva pe lume.

Anunțuri

Read Full Post »

Dear friend,

Există o zi în viaţa unui om când se opreşte. Nu pentru o clipă, ci pentru totdeauna. Se opreşte din căutarea care i-a pricinuit atâtea nopţi nedormite şi i-a adus atâtea femei mirosind a parfum ieftin prin aşternuturi. Se opreşte pentru că a găsit ce căuta. E ziua în care cerul e mai negru ca de obicei şi stelele strălucesc parcă şi mai rece. Luminile din noapte îi dau fiori pe şira spinării şi nu mai poate fi stăpân peste gândul lui. Gândul lui e departe şi nu-i mai aparţine. Pentru că gândul lui e la ea…

Atunci când ai găsit ce căutai, ai grijă. Ai grijă să nu greşeşti, să nu te împiedici şi să nu-i scapi sufletul şi-aşa destul de fragil pe jos, să se facă ţăndări. Cu greu vei mai putea să lipeşti bucăţile la loc şi prea puţin probabil că în acelaşi loc. Ai grijă să nu-i vorbeşti urât nici chiar atunci când ai avut o zi proastă, pentru că ea nu va înţelege, oricât ar încerca. Fii bun cu ea, mai ales atunci când simţi că ezită, pentru că s-ar putea ca atunci să aibă mai multă nevoie de tine. Nu-i răspunde cu aceeaşi monedă atunci când îţi zice lucruri urâte, pentru că doar cu vorba bună vei putea s-o faci să creadă în tine. Nu te supăra pe ea, pentru că nu ştie cum să se comporte cu tine şi nu şi-ar dori să te rănească, deşi i se mai întâmplă. Ajut-o să fie mai deschisă cu tine, să-ţi ofere încrederea ei. N-o forţa să facă lucruri pe care nu simte că le-ar putea face. N-o grăbi, acordă-i timp, pentru că merită timpul ăsta şi tu oricum n-ai nimic de pierdut. Dar când îţi spune s-o laşi în pace, n-o asculta. Încearcă să vorbeşti cu ea şi spune-i ce simţi. N-ai cum să greşeşti spunându-i un lucru frumos. Chiar dacă nu ar recunoaşte niciodată, cu siguranţă îi place să audă ce ai tu de spus. N-o judeca atunci când simţi că o pierzi puţin. N-o pierzi, de fapt. Sunt doar nişte rătăciri de moment, nişte urme din trecut, care dispar cu timpul. Trebuie doar să ai răbdare. N-o minţi niciodată, pentru că va aprecia sinceritatea ta. O iubire construită pe minciuni nu poate rezista. Spune-i tot, chiar dacă i-ai greşit cu ceva. Totul se iartă, dar din păcate, nimic nu se uită. Nu-i fă rău, pentru că nici ea nu-ţi va face rău niciodată. Împarte cu ea ce-i bun şi ce-i rău în viaţa ta. Şi caută-i sprijinul când ai nevoie. Oricât de jos ar fi, tot va găsi puterea să te ajute atunci când vei simţi că nu mai poţi continua. Ascult-o când are ceva de zis. S-ar putea să vadă mai limpede decât tine unele lucruri. Şi să găsească o soluţie atunci când nu mai există nici o soluţie.

Dacă eşti sigur de ceea ce simţi, iubeşte-o cum n-ai mai iubit pe nimeni niciodată. Şi fă-o fericită. E atât de simplu, deşi prea puţini au norocul să poată spune că s-au oprit cu adevărat din căutare…

Read Full Post »

Tăcere

Stătea pe marginea patului şi nu spunea nimic. El o implora să-i spună ceva.

Nu mai am nimic să-ţi spun, se răsti la el. În noaptea asta mă tirez dracului şi nu mai trebuie să mă vezi niciodată în viaţa ta. Să nu mă cauţi. N-am chef de tine. M-am plictisit să tot plâng din cauza ta. Chiar M-AM PLICTISIT, bă! Nu mai pot, tre’ să plec azi. Ce dracu ne mai leagă pe noi? Tu nu vezi că nu mai e nimic care să ne ţină sufletele aproape? De ce să forţăm destinul? Dă-o naibii de treabă! Lasă-mă să plec, bă… Te rog, bă…

Îşi strânse lucrurile într-o plasă de rafie şi ieşi pe uşă. Fără un cuvânt de adio, fără un rămas-bun.

El stătea impasibil pe pat, cu ochii aţintiţi în televizor. Vine ea înapoi, îşi spuse. Şi zâmbi. N-ar fi prima dată că pleacă.

De data aceasta, ea îşi încheiase toate socotelile. Nu-i mai lega nimic. Nici măcar trecutul comun. Nimic. Iubirea murise. Anul trecut, pe o pajişte cu un pârâu. Acolo unde iarna se adună lupii…

Read Full Post »

(NE)Înţelegeri

Tu, cel care mă citeşti, ştii că sunt o fire ciudată. Ştii că am nişte idei în cap, nişte gânduri, nişte vise iluzorice.  Deci TU mă înţelegi. Din păcate, nu toată lumea o face…

Azi am avut o zi cel puţin ciudată. Am încercat să-i explic unui om care înseamnă mult pentru mine cine şi cum sunt eu, de fapt. Prea greu. E greu să explici cuiva de ce gândeşti într-un anume fel şi nu aşa cum ar dori sau ar gândi el. Recunosc, a fost puţină furtună în paradis, dar nu se poate să fie mereu numai vreme frumoasă. Şi mi-am dat singură seama că uneori nu am argumente pentru ceea ce aleg/fac. Ceea ce spun nu stă în picioare, nu se susţine cum ar veni. Întrebarea e doar: Chiar avem nevoie de raţiune şi argumente în orice situaţie? Eu am ajuns azi la concluzia că nu. Că degeaba încerc să explic chestii care vin de undeva din interior. Nu merge.

Unii oameni sunt mai simpli. Gândesc simplu, trăiesc simplu, nu complică lucrurile inutil. Ei bine, eu nu fac parte din categoria asta. Eu complic şi cel mai simplu lucru, simt în cel mai profund mod şi trăiesc orice mică înfrângere ca şi cum ar fi ultimul război dat în viaţa mea. O fi greşită atitudinea asta? Nu cred că putem judeca dacă e greşit un mod de-a gândi sau nu. E un fel de a-ţi trăi viaţa, de a percepe lucrurile. Eu le percep aşa, complicat. Poate şi pentru că rănile trecutului încă mai sângerează. Poate doar pentru că vreau eu să fie aşa. Nu ştiu.

Trăim în prezent, trăim clipa, dar oare trecutul ar trebui să nu mai conteze deloc? Nu prea pot să ignor trecutul. E ceva ce ne defineşte. Suntem ceea ce suntem datorită trecutului pe care îl avem. Unii nu sunt mândri de trecutul lor şi au devenit alţi oameni în prezent. Alţii s-au format într-un mod pozitiv. Eu una nu pot înlătura trecutul. Nu pot şterge cu buretele nişte ani care m-au marcat şi m-au făcut ceea ce sunt azi. Cu bune, cu rele… Poţi face orice, însă de trecut te vei împiedica mereu. Nu poţi să-l ignori şi nu-l poţi schimba. Ceea ce poţi schimba e viitorul. Doar el depinde de tine, într-o măsură sau alta.

Din fire nu sunt geloasă. Deloc. Cred că cine nu mă vrea nu mă merită. E simplu. Mereu am crezut aşa. Şi mereu mi-am zis că dacă nu-mi va conveni ceva, o voi lua de la capăt. Din păcate, n-am prea avut curajul acela. N-am luat-o de la capăt când trebuia. Acum am puţin mai mult curaj. Acum am nişte atu-uri pe care nu mulţi le au. Am vârsta necesară, maturitate, o altă gândire, poate mai realistă. Ceea ce nu am pierdut sunt visele. N-am uitat să visez şi nu voi uita niciodată. Când încetezi să visezi, eşti pierdut. Îmi place să merg pe stradă şi să le zâmbesc oamenilor. Aşa îi testezi dacă mai ştiu să viseze. Cel care-ţi zâmbeşte înapoi e de-al tău. Ideea e că trebuie să-ţi zâmbească într-un anume fel. Visătorii se recunosc unul pe celălalt. E cel mai frumos lucru să întâlneşti pe cineva ca tine. Din păcate, suntem o specie pe cale de dispariţie. Lumea e prea dură să mai avem curaj pentru lucruri simple. Prea trist.

Read Full Post »

Ce sa nu

E un blog mai vechi, sa-l reload-uim aici cu alte cuvinte, pentru ca viaţa-i dură, da’ faină.

Nu te răzbuna, pentru că răzbunarea EI te va lovi sub centură.

Nu te lăuda că nu regreţi nimic, pentru că minţi.

Nu jigni gratuit, pentru că vei suferi înzecit atunci când ei te vor jigni.

Nu lovi o femeie, pentru că vei sfârşi în iad şi în iad nu se-ascultă rock, ci manele.

Nu minţi, pentru că vei uita ce-ai minţit şi va fi penibil momentul când se vor prinde.

Nu înşela, pentru că oameni sunt destui şi nimeni nu merită să-ţi baţi joc de el/ea.

Nu face lucruri negândite, nu lua decizii spontan, ci gândeşte-te întotdeauna la varianta care provoacă cea mai puţină suferinţă.

Când te desparţi de cineva, nu te mai întoarce. E cel mai rău lucru pe care îl poţi face. Şi ţie, şi lui/ei.

Nu te uita la bani atunci când un prieten are nevoie de ajutorul tău financiar.

Nu fi atât de egoist/ă încât să te gândeşti doar la binele tău.

Nu ezita să ajuţi oamenii aflaţi în dificultate. Cândva, binele făcut ţi se va returna cel puţin înzecit.

Nu vorbi fără să gândeşti. Vorbele dor şi dor ca dracu uneori.

Nu judeca oameni pe care nu-i cunoşti. Probabilitatea de a-i judeca greşit e mare.

Nu trăi ca şi cum mâine ar fi ultima ta zi. Cine-i aşa nebun să creadă asta?

Nu asculta ce zice lumea. Şi nu fă ce face lumea. Fă doar ce simţi. Întotdeauna.

Nu te revolta împotriva unor oameni care n-au nici o vină că sistemul e aşa cum e.

Nu răni niciodată o fiinţă mai slabă ca tine. E cel mai josnic lucru pe care l-ai putea face.

Nu aprecia nimic din ce-i urât, ilegal sau nedrept. S-ar putea să fii doar prost dacă faci asta.

Nu uita să crezi în vise. Şi în iubire. E singurul lucru care ţi-a mai rămas în lumea asta tâmpită.

Read Full Post »