Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2007

De ce mi-e frică

Sunt o curajoasă. Ştiu că ţi se va părea lipsă de modestie. Dar chiar sunt. Nu pentru că am sărit de n ori din prun când eram mică. Nu pentru că încă mai ştiu să mă urc în corcoduşii din parc şi nici măcar pentru că încă o mai fac. Nu pentru că sar peste şanţuri adânci ca o nebună care vrea să îşi ia viaţa. Nici măcar pentru că mă bag să trec strada, deşi vin multe maşini. Pe trecere, se înţelege. Nu pentru că mă ştiu să fac focul atunci când mergem cu cortul. Nici măcar pentru că anul trecut, la Gărâna, am fost singura care a făcut focul cu benzină, şi nu doar o dată. Nu pentru că nu mi-e ruşine să spun oamenilor verde în faţă ce gândesc pentru ei. Nu pentru că am vrut să bat un băiat nesimţit o dată, dar din păcate nu l-am mai văzut de atunci. Nu pentru că am sărit peste Caraş într-un loc cu apă adâncă. Nu pentru că am mers pe nişte sârme peste Caraş în Poiana Prolaz. Nu pentru că am trecut Crişul Repede înapoi, în timp ce handicapaţii dăduseră drumul la baraj. Nu pentru că în fiecare vară sar cap în anumite „bălţi”, când eu habar n-am cum trebuie să sar corect.

Sunt curajoasă pur şi simplu. Sunt curajoasă pentru că ştiu că aş putea face orice pentru oamenii care-mi sunt dragi. Dacă vreun prieten ar avea nevoie de o bucată de inimă, i-aş da-o bucuroasă pe a mea. Dacă viaţa unui prieten ar depinde de mine, aş face orice să i-o salvez. Cred că aş renunţa la ce am mai scump pe lume pentru cineva care merită asta. Nu ştiu de ce mă consider curajoasă pentru atâta lucru. Şi totuşi, mi-e frică de anumite lucruri.
Mi-e frică să nu păţească ceva cineva drag mie.
Mi-e frică de momentul în care va trebui să nasc un copil, pentru că mi-l doresc sănătos.
Mi-e frică să încep din nou, cu pleonasmul de rigoare, dacă îl putem considera aşa. Şi totuşi, de asta mi-e cel mai puţin frică.

Ţie de ce ţi-e frică?

Anunțuri

Read Full Post »

Hey tu!

Nu stiu ce simti tu, dar mie una mi-e tare dor de o baie! In consecinta, maine, 1 mai, o voi face. Si nu in cada, sa fie clar. Pana acum am inotat in fiecare 1 mai insorit. Nici maine, sper, nu va fi altfel. Problema e ca habar nu am ce stranduri se deschid maine. Asadar, daca stii cumva, lasa-mi si mie un mesaj, te rog. Ma duc oriunde, bazin cu apa sa fie. Pana atunci, iti doresc sa te bucuri de mini-vacanta asta care se duce dracu in curand. Si… poate ne vedem la strand, nu?

Read Full Post »

Buna Raluca, am vazut ca ti-a raspuns verisoara mea Alina.
Te voi adauga in lista mea de messenger dupa ce iti trimit acest mail.

In primul rand vreau sa iti multumesc, din suflet, pentru donatia de sange
si pentru ca ma ajuti. Oamenii cu suflet mare ca tine imi dau speranta zi
de zi si nici nu iti poti imagina ce efect are lucrul acesta asupra
optimismului meu 🙂 Ma bucura mult faptul ca nu lupt singur si exista
oameni carora le pasa.

Am internet aici la spital, prin zapp. Nu am blog pe net. M-am gandit
sa-mi fac dar abia reusesc sa raspund la mail-uri. Urasc mail-urile seci
si trimise la gramada. Incerc sa personalizez fiecare mail in functie de
cel primit 🙂

Poze iti trimit pe mess, dc ne vedem pe acolo, am facut rost de poze de
acasa.

Se pare ca mi-au crescut putin analizele, de la tratament, si nu am mai
facut transfuzii de doua zile, deja… pentru mine e o mare realizare ca
dupa ce n-am facut transfuzii 2 zile analizele sa se pastreze, chiar si la
limita.

Sange nu imi mai trebuie momentan (e tare poza care ti-ai facut-o cand
donai 🙂 )

In rest iti pot spune ca ieri au plecat in Munchen probe de sange, pentru
efectuarea testului HLA, pe baza caruia vor urma cautarile unui donator
compatibil.

Iti doresc o zi buna in continuare si iti multumesc pentru ajutor. Tinem
legatura pe mess.

SORIN

P.S. Personal, nu il cunosc pe Sorin. Insa, vorbind pe mess, am avut impresia ca il cunosc de o viata. Pot sa iti spun un singur lucru: e un om extraordinar si cred ca este si un prieten de exceptie. E optimist, asta e bine. Eu si multa lume din jurul meu ii va fi alaturi. Stiu ca va fi bine. Eu CRED cu tarie ca se va face bine, TREBUIE sa fie asa! Uite, Prometeus, ceva care TREBUIE. Si care asa va fi. Simt eu ca va fi totul OK. Ne rugam cu totii pentru tine, SORIN.

Read Full Post »

Totul a început aşa… E o poveste nostimă. Nu e nimic trist, nimic deprimant în cele ce urmează. A început cu un „poll” postat de mine pe grupul anului 4 jurna de la Vest…

Enter your vote today! A new poll has been created for the

jurna_online_ 2005 group:

Unde vrei sa facem banchetul?

o Taverna Acropole (Mall)

o Restaurantul Sabres cu specific pescaresc (str.Aries)

A urmat un comentariu ironic, postat de I. M-am înfuriat puţin (mai mult) citindu-l.

nu inteleg de ce cat e timisoara asta de mare , nu

exista decat 2 variante de restaurante.

Apoi a venit o „poveste”, postată de A. Frumoasă, patetică … mi-a plăcut. Am dubii în ceea ce priveşte sinceritatea, deşi cred că oamenii se pot schimba. Chiar cred cu tărie chestia asta!

eu ma bucur ca facem banchet…
sincer, pe mine m-a prins un fel de tristete, acum ca terminam…
si oricat de “controversate” au fost parerile referitoare la faculta noastra, mie mi-a placut! stiu ca nu am fost cel mai unit an, dar sunt sigura ca fiecare dintre noi a legat cel putin cateva prietenii solide si asta conteaza!
Pe mine m-au ajutat mult oamenii din jur si chiar cred k am fost un an frumos… pentru ca am avut profi care nu ne-au obligat sa le cumparam cartile, ca sa trecem examenul, pentru ca fiecare dintre noi a auzit de Dilema Veche si de Cartarescu (credeti-ma am dat peste oameni care ma intrebau “cine-i ala?”!!! ), pentru ca am avut colegi care sunt pasionati de fotografie (alina pe deviantART -super!!), literatura, publicitate etc! pentru ca desi ziceam noi k faculta noastra e “apa de ploaie”, avem colegi care lucreaza pe niste posturi frumoase, de care ma mandresc! si mai ales pentru ca la un moment dat , toti am avut aceeasi
pasiune (caci hai sa fim seriosi, nimeni nu a dat la faculta asta doar de dragul de a face o faculta, a fost un examen destul de greu!) si desi multi dintre noi am fost dezamagiti de ceea ce inseamna cu adevarat “jurnalism” , eu zic ca totusi nimic nu e pierdut si mai avem sanse !
daca am fost noi in stare sa gasim 50 de stiri diferite, in miezul zilei, in centrul pustiu al Timisoarei, suntem buni!!
si reportajele acelea cu vinul…ee, cee reportajeee! !
asa ca…imi va fi dor de faculta! (inclusiv de iulian cu comentariile lui )
in concluzie, haideti sa ne adunam si sa facem banchetul asta pentru ca meritam ! !
P.S. trebuie sa organizam si cursul festiv, nu?

Îmi sărise muştarul la comentariul de dinainte de „poveste”, aşa că am sărit eu. Acum regret. Oarecum. Nu regret că am spus ce am gândit. Regret doar că am fost puţin răutăcioasă, fără tact. Probabil că nici aşa nu înţelegea nimeni. Dar merita încercarea, poate.

PT I.A.!

variante exista o gramada, numai lume care sa organizeze, nu. asa ca … te rog sa te bagi sa organizezi tu banchetul, sa aduci tu oferte din restaurante mai ok, sa faci tu tot ce se poate sa gasesti un restaurant sau un birt ceva acolo sa facem banchet. e ok asa? irina, sorina, ade bacioiu si eu ne-am gandit intr-o zi unde ar fi fain. si ne-am gandit sa mergem sa ne interesam noi. irina il cunoaste pe patronul de la Acropole, iar de Sabres am zis toate ca e ok, e aproape, e frumos si e mancare buna, peshte & stuff – si ca vom cere o oferta de pret. sa nu fie mai mult de 1 mil jumate de persoana, desi si asa ar fi cam mult – poate iesim mai ieftin. cum ramane, te bagi TU sa organizezi? no problem, nu ne suparam, sincer! numa’ sa nu fie cu manele, daca s-ar putea…

Unii oameni chiar nu înţeleg nimic. Deşi … în anul 4… cu un singur i… pe mine mă enervează chestiile astea. I. postează o replică:

sa sti ca nu era cazul sa te ofensezi in halul asta

:)) nu ma bag sa organizez eu , dar daca este nevoie o

sa ajut.era o simpla intrebare.

Iar eu, mai calmă… Încercând să fac haz de necaz.

eu ma ofensez repede, dar imi si trece la fel de repede. incep sa devin pesimista si sa cred ca nu o sa mai facem nici un banchet. ana zicea de ceva curs festiv. tot noi tre’ sa-l organizam si pe ala. si cica in luna mai. na bun – rugaminte pt iulian – daca ti se pare ca ma ofensez prea repede, scoate-ma de pe grup. desi … parca asa e mai distractiv oarecum . na bun. pace. siabus.

S., o tipă ok, scrie următoarele. Irina nu este fata care papă „i”-urile! E altă I. respectiva.

da ar fi super BANCHET…nu am fost prea uniti noi dar cred ca e cazu sa ne mobilizam ca nu mai e mult timp si ar fi frumos sa ne relaxam inainte de licenta:))

si eu cred ca sabres e ceva mai special decat la mall asa ca eu sustin sabres…

si apropo si robe trebuie sa ne inchiriem??cine stie de unde?sa scrie..

bv irina pt initiativa

Cred că asta a fost ce m-a dat peste cap. Nu mă aşteptam, nu am înţeles nimic. Nu am vrut să înţeleg. Şi m-am trezit că nu mai cunosc pe nimeni. D. postează usturătoarele cuvinte:

Nu inteleg de ce atata iritare la doar 22-23 de ani, la persoane care au menirea prin pregatire de a se ocupa de comunicare in general.. Nu se poate ocupa toata lumea de organizare, pt ca nu toata lumea are: calitati necesare, timp, idei sau mai stiu eu… Asta nu exclude posibilitatea de a critica ce nu-i convine la ceva ce il priveste si pe el/ea (numai sa aduca si argumente) sau sa vina cu idei. Iar cei care si-au luat responsabilitatea, sa se achite cu mai putin tam-tam de ea, chiar daca e ceva destul de dificil din cauza relatiilor dintre noi, colegii. Oricum, variantele sunt intr-adevar putine si prost prezentate, d
in comoditate. Daca cineva crede ca face un efort extraordinar pentru persoane care nu merita, nu are decat sa lase totul balta, decat sa faca o treaba de mantuiala pentru un eveniment prin care se vrea sarbatorirea a ceea ce ar fi trebuit sa fie una dintre etapele cele mai importante din viata noastra din multe puncte de vedere.

E extrem de dezagreabila atitudinea din mesajul asta, am ramas socata; imi pare rau Raluca, poate ai avut o zi proasta…

Răspund la îndemnul lui Andi, altfel nu aş fi răspuns veci-pururi. Şi scriu următoarele:

„dezagreabila” este atitudinea mea pt k toata lumea stie sa comenteze, dar nimeni nu face nimic. o zi proasta pt k am donat sange in dimineata aia – glumesc, o zi f faina am avut atunci. e bine sa critici cand ai o varianta mai buna. nu ma retrag de niciunde, ideea nu era sa fie o treaba de mantuiala, din contra. n-am nimic cu nimeni, chiar si ioanei i-am trimis un mail atunci (personal, nu pe grup). variantele sunt putine, pt k, din punct de vedere matematic, e greu sa faci o departajare cand ai multe variante – plus ca la restaurantele alea cunosteam pe cineva. nu cred ca trebuia sa fac un scurt material de prezentare pt fiecare restaurant – nu a fost comoditate, pur si simplu ma gandeam k locurile sunt cat de cat cunoscute, iar fiecare putea sa se intereseze in parte. Desi era impersonal mesajul, cred ca imi era adresat: nu m-am gandit nici o clipa k cineva nu merita sau asa, din contra. nu sunt asa, cred (sper) ca majoritatea colegilor ma cunosc totusi. cum ziceam, imi sare repede mustarul, dar la fel de repede ma calmez. socant sau nu, asta este realitatea. nu mai raspund la provocari, gata.

A. B. scrie alte chestiuni care îmi zdruncină lumea şi-aşa mai strâmbă ca Turnul din Pisa. Ironic până la Dumnezeu, aş fi vrut să pot scrie şi eu aşa.

oameni buni …sa mor io de va inteleg… eu propun sa organizez eu banchetul ca sa va scutesc de marele rahat de care va temeti toti. lasa ba nene ca o sa plec eu de la lucru si o sa imi rup de la suflet cativa banuti pe cateva zile de lucru si am sa ma duc sa caut oferte, care evident le gasim si pe net, dar deh… vb danei… decat sa va aud ca va coiti si va smiorcaiti (dupa ce, vezi doamne, ati vazut 2 localuri) mai bine ma ocup eu de asta si gata. cine vrea sa ma jute sa rezolvam toata treaba saptmana asta, sa-mi deau un apel si sun inapoi (0722 5** ***)… ne organizam si gata. am sa va trimit niste oferte pe mail si va hotarati… asta daca chiar vreti banchet. daca nu, ne pupam, ne imbratisam si o viatza minunata va doresc. imi pare rau ca trebuie sa se ajunga la mizerii de genul asta. o zi minunata la toata lumea… a mea s-a dus dracu (si habar n-am de ce m-am enervat asa de tare)

Finalul e cel mai tare. Răspunde o persoană în locul a două:

de ce plnoastra tre sa conteze atat de mult localu’?s-a votat in majoritate pt sabres, deci acolo mergem! Si luati o data initiativa sa strangem banii si sa-l inchiriem de pe acum! Ce atata scandal!!!!! !!!!!!!!! !!!!!!!!! !!!!!!!!! !!!!!!!!! !!!Flo si Am.

D. revine în forţă. Primim sfaturi într-un mod „profesionist”.

E normal sa existe discutii pe tema asta, dar nu e nici un scandal, sa nu mai dramatizam atata! O sa iasa decent pana la urma, sunt sigura. Eu oricum o sa vin oriunde, din respect pentru astia patru ani.

Nu va isterizati pentru cateva pareri in contradictoriu, ca nu e profesionist din partea noastra .

Nu vreau să mă dau „vedetă”. Vreau să adaug ceva, neesenţial pt unii dintre colegii mei. Cu o săptămână înainte, postasem pe grup un „poll” ca să ne strângem să donăm sânge. Pentru Sorin, băiatul bolnav de la Poli. Ştii cine a mers de la jurna anul 4? Eu împreună cu o colegă care are 43 kg şi pe care nu au primit-o, deşi a insistat să doneze, spunând că se simte bine. Respect pentru ea. Ruşine pentru „oamenii de comunicare” cărora „le e frică de ace”! Urât că nu a venit nimeni, deşi unii s-au anunţat. Atunci nu a comentat nimeni „poll”-ul respectiv, de parcă nici nu ar fi existat. Acum însă… Nu mai înţeleg lumea asta. Nu înţeleg cum pot unii să se agite pentru lucruri atât de neimportante. Nu înţeleg mai nimic. Şi totuşi, nu mă dau bătută. Sper că ai râs puţin. Românu-i frustrat, dar nici neamţu’ nu-i mai prejos. Tschüss, mein Kind!

Read Full Post »

Melcul

Mă închid în mine ca un melc căruia i s-a făcut rău de la vremea ploioasă şi s-a retras în căsuţa lui cârnă. Dar stai, asta nu e posibil! Sau poate… unui melc nu i se face rău de la ploaie. Un melc e mai sprinţar atunci când plouă afară. „Sprinţar”! Am zis-o cu asta! Doar eu nu pot fi aşa… Atunci, cu ce să mă compar? Aş putea să fiu o barză care a uitat să zboare în ţările calde… Sau… aş putea fi o şopârlă care a uitat să se trezească din hibernare. O, nu, ştiu, acum ştiu! Sunt o albină… O albină sortită morţii pentru că şi-a înfipt acul zimţos într-o persoană care-i dorea răul, uitând din cauza urei că îşi va smulge intestinele din stomac…
De ce mă tot compar cu animale? Nu ştiu. Probabil că mi-e frică să spun ce simt în momentul de faţă. Sunt o filozoafă (sau era filosoafă?) de 2 lei. Nici măcar atât nu ştiu, să nimeresc metafora potrivită. Să zicem că am avut o zi nasoală-rău. Poate că mâine e vineri şi simt asta. Vineri 13, se înţelege. Spuneam cândva că nu cred în superstiţii. Pardon, nu CREDEAM. Acum cred. Cred, pentru că s-au întâmplat prea multe într-o zi de vineri, 13. Şi mai e şi luna păcălelilor! April, bată-l vina!
Da’ chiar, ce-ar fi ca fiecare zi să fie o păcăleală? Să-ţi sune ceasul dimineaţa pentru lucru şi tu să zâmbeşti: PĂCĂLEALĂ! Să te prezinţi la examen şi profesorul să-ţi zică: PĂCĂLEALĂ! Să te pui pe cântar şi în loc de kilograme să fie afişat: PĂCĂLEALĂ! Ar fi superb! Dar cea mai faină păcăleală cred că ar fi să pleci de lângă mine, spunându-mi că nu mai vii în veci înapoi. Şi, pe la jumătatea drumului, să te întorci naiv şi să îmi strigi: PĂCĂLEAAAAAAAALĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!
Un vis… Visele nu devin realitate. Sau erau visuri? Nici eu nu mai ştiu. Am ştiut la bac. Atât. Între timp încerc să mă delectez cu muzică. Ascult nişte arme şi nişte trandafiri. O, da! Mi-a mai venit o idee. Cum ar fi dacă am putea auzi ce şoptesc florile! Cred că voi scrie o serie în cele ce urmează: Şoapte de flori. Haios titlu. Să vedem ce iese. Mă duc să mă culc, pentru că mâine e vineri 13 şi nu vreau pentru nimic în lume să ratez această zi sublimă.

Melc, melc, codobelc, scoate coarne boureşti
Şi te du la Dunăre
Şi bea apă tulbure
Şi te suie pe buştean
Şi mănâncă leuştean
Melc, melc, codobelc… Melc, melc, codobelc…

Read Full Post »

O să pleci. N-o să-ţi spun acum că nopţile vor fi reci. Deşi… vor fi!

Nu poti..nu poti sa mai stai nici o clipa
Nu vrei..nu vrei sa mai faci risipa de viata
Crezi k ti s risipeste langa mine si..imi spui in fatza
Cum o sa pleci si cum o sa fie bne’
Intrebarea e: pentru cne’?
O sa pleci..n’o sa’ti spun acum k noptile vor fi reci..
Desi..vor fi..
O sa’ti spun ceva,doar asa, k sa stii..

Ref: Dak o sa vezi ploaia cazand in mare, inseamna k sunt acolo
Dak o sa simti vantul batand prea tare, inseamna k sunt acolo
Ouuoo..
Dak o sa vezi cerul pierzand culoare,
Dak o sa vezi norii iesind din soare
Dak o sa vezi ploaia cazand in mare
Inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo…si Eu

Nu poti..nu poti sa mai stai o secunda,
Nu vrei..nu vrei k viata mea sa t ascunda in ea
Asa simti..k te acopera cu un val de catifea
Dak a fost bne’ si sa nu uiti c bne’ ..a fost odata
Intrebarea e: M’ai iubit vreodata?!
O sa pleci..n’o sa’ti spun acum k noptile vor fi reci..
Desi..vor fi..
O sa’ti spun ceva,doar asa, k sa stii..

Ref: Dak o sa vezi ploaia cazand in mare, inseamna k sunt acolo
Dak o sa simti vantul batand prea tare, inseamna k sunt acolo
Ouuoo..
Dak o sa vezi cerul pierzand culoare,
Dak o sa vezi norii iesind din soare
Dak o sa vezi ploaia cazand in mare
Inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo…si Eu

De fapt..c’a mai ramas din mne’, c n’ai luat din mne’, c n’ai plans din mne’

Ref: Dak o sa vezi ploaia cazand in mare, inseamna k sunt acolo
Dak o sa simti vantul batand prea tare, inseamna k sunt acolo
Ouuoo..
(Dak o sa vezi) Dak o sa vezi cerul pierzand culoare,
(Dak o sa vezi) Dak o sa vezi norii iesind din soare
(Dak o sa vezi) Dak o sa vezi ploaia cazand in mare
Inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo!..(dak o sa vezi, dak o sa vezi)
Inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo, inseamna k sunt acolo…
Sï Eu..

Am fost la TAXI. A fost frumos. Cauta melodia asta şi ascult-o când eşti trist/ă. Eu nu voi fi ploaia care cade în mare. Pentru nimeni. Nu voi fi acolo atunci când el va pleca. Voi dispărea fără urmă. Am fost acolo mult, mult timp. Am aşteptat în umbră. Acum nu mai vreau. Deşi… nopţile vor fi reci…

Read Full Post »

Linişte

În sfârşit, sunt liniştită. Mă concentrez numai şi numai asupra mea. Narcisism? Nici vorbă. Zilele ce vor urma mă voi odihni. Voi citi, voi scrie, voi face multe fotografii. Mi-am cumpărat un nou aparat foto, unul chiar fain, aş zice. Of, chiar nu ştiu ce să scriu azi. Cuvintele mă ocolesc, de parcă aş avea râie. Mă şi doare puţin capul. Aş putea să meditez şi eu asupra blogului, aşa cum a făcut şi Paul. Blogul… o formă de a-ţi aşterne gândurile undeva, de fapt, o formă de a ţi le face publice. Poţi critica într-un mod urât, vulgar, stupid. Poţi să-ţi scrii cele mai ascunse dorinţe şi poţi să fii sensibil. Poţi să plângi, să râzi, să faci lumea să plângă sau să o impresionezi până la lacrimi. Poţi scrie poveşti, poţi să te prefaci, poţi fi altcineva, poţi să-ţi schimbi sexul chiar şi poţi face glume. Şi toate astea, într-un mod public. Pentru mine e ceva extraordinar. Aici poţi să îţi faci prieteni virtuali, poţi întâlni foşti vecini, poţi găsi solidaritate. Poţi auzi opinii, poţi fi contrariat, poţi fi felicitat – de oameni total sau parţial necunoscuţi! E un blog, ceva scris, care nu este citit de oricine. Nu îmi place hi5-ul, mi se pare o cretinitate, dar am şi acolo o pagină. O chestie simplistă pentru oameni şi mai simplişti. Acolo, când scrii ceva, o faci cu litere atât de mici, încât oricum nu citeşte nimeni sau doar extrem de puţini. E un rahat.
Blogul de pe 360 e ceva chiar fain. Îmi place şi denumirea, „360”. Aici poate să mă cheme Ralucutz, deşi în viaţa de zi cu zi mă cheamă, în cel mai bun caz, Ralu. Aici pot să fiu aşa cum vreau eu să fiu, nu cum trebuie să fiu, pentru că aşa mi-o cer circumstanţele. O, acum îmi bag degetele în urechi şi nu aud ce comentezi. Da, aici pot fi aşa cum vreau. Oare sunt şi de obicei aşa? Nu ştiu. Probabil că afişez o mască de multe ori. Probabil că, voit, nu sunt aşa ca aici. Cred că sunt mai dură şi mai vulgară în viaţa de zi cu zi. Dacă îmi pare rău? O, nu!

Read Full Post »