Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2006

Am învăţat…

… că nu ajunge să te înţelegi bine cu cineva, ca să poţi avea încredere în el.

… că în tren nu se fumează decât între vagoane, la WC sau pe orice geam, dar cu atenţie sporită.

… că toată lumea vrea să îţi fie şef.

… că poţi dărui mai mult decât primeşti, fără să-ţi pară rău.

… că şi relaţiile lungi se destramă. De fapt, asta am învăţat-o acum 2 ani şi ceva.

… că şi scorpiile se pot îmblânzi, dar că oamenii nesimţiţi n-or să-şi schimbe năravul.

… că “prietenul” la nevoie se cunoaşte. Şi grupul meu de prieteni s-a restrâns drastic.

… că orice început e frumos. Problemele oricum se ivesc pe parcurs.

… că oamenii integri sunt foarte rari. Ce contează dacă au soţie, copil? O amantă urâtă şi proastă e oricând binevenită.

… că unii se nasc şefi, iar alţii se nasc subalterni.

… că banii se câşigă greu, dar se cheltuiesc uşor.

… că nu trebuie să te compari cu nimeni.

… că oamenii care te jignesc cu zâmbetul pe buze sunt la tot pasul.

… că unii nu-nţeleg că te doare şi că îţi doreşti doar să fii lăsat în pace.

… că scorpiile pot fi îmblânzite, dar e nevoie de multă, multă răbdare.

… că oamenii de calitate se descurcă în orice situaţie.

… că un cuvânt puternic poate clinti munţii din loc.

… că dacă te gândeşti la oameni dragi, îi poţi aduce puţin mai aproape de tine. Măcar în gând…

… că nu o să mă schimb pentru nimeni. Dar compromisuri o să fac.

… că oameni care nu se ţin de cuvânt sunt pretutindeni.

… că oamenii fără cuvânt nu se pot schimba.

… că atunci când simţi că ai pierdut, trebuie să iei o pauză, să inspiri şi să respiri adânc. Şi s-o iei de la capăt!

… că Dumnezeu îţi trimite anumiţi oameni în cale pentru a-ţi şterge lacrimile, pentru a-ţi da o clipă de fericire.

… că nici o persoană cu suflet rău nu rămâne nepedepsită.

… că toate minciunile ies, mai devreme sau mai târziu, la suprafaţă.

… că oamenii nasoli nu au prieteni adevăraţi.

… că fericirea e o iluzie care poate deveni realitate.

… că aş putea dispărea fără urmă, într-o altă ţară, fără să-mi pară câtuşi de puţin rău.

… că îngerii mor dimineaţa, dar că poţi să le smulgi câteva pene. Thanks, friend!

… că niciodată nu trebuie să renunţi la visul tău.

… că oameni frumoşi doar la exterior nu există.

… că o scăpare există întotdeauna. Şi că speranţa moare ultima.

… că banii te fac mai rău.

… că visătorii nu au şanse de supravieţuire într-o lume atât de dură. Şi totuşi, am rămas la fel.

… că viaţa e o curvă, uneori.

… că n-o să pot să tac niciodată când mi se face o nedreptate.

So… FUCK THE BITCHES şi la anu’!

Anunțuri

Read Full Post »

Sarbatori fericite!

Un pom cam stramb. Dar e bun, de primit. E dragut, totusi. Iti doresc sa te simti bine de sarbatori. Sa te odihnesti, sa ai parte numai de bucurii. Macar acum, cand toata lumea se crede mai buna.

Craciun fericit!

Read Full Post »

Sinonime partiale

Visul pe care l-ai facut realitate s-a terminat. Niciodata nu mi-as fi imaginat cat de nefericit te-as putea face. Si n-as fi crezut nici moarta cat de nefericita m-ai putea face tu. Mai e putin si ar trebui sa fim impreuna. Din nou. Numai ca eu nu mai pot. Nu mai pot sa cred intr-o dragoste care nu este. Nu exista. Nu poti sa faci tu dragostea sa existe. Doar voi puteti face dragostea sa existe. Credeam ca, daca ma ascund in umbra ta, o sa ma simti aproape. Nu as fi crezut ca o sa uiti ca sunt acolo, in umbra ta…

Uneori nu ma mai rencunosc. Alteori nu ma gasesc printre cuvinte, printre vise, printre dulapurile din camera mea. Sunt lucruri reale care ma dor, de care ma lovesc. Cand te-am gasit pe tine, am crezut ca o sa fii scutul meu, ca o sa ma feresti de tot ce-i rau. Nu stiam ca tu nu-mi poti oferi un refugiu. Nu stiam ca si tu cautai refugiul meu.

De ce sa continuu sa te iubesc? Imi doresc visele inapoi. Nu vreau nimic inapoi din ce ti-am dat, material. Vreau doar clipele, vreau amintirile. Vreau momentele in care am plans de fericire. In minciuni nu voi mai crede niciodata.

Stiu ca sunt o nebuna. Cineva m-ar fi putut iubi pentru asta. Tu nu ai reusit. Imi place sa nu spun ce simt cu atata intensitate, incat uneori ma apasa pe inima. Ador sa primesc flori, chiar si de pe marginea drumului. Tu n-ai stiut asta niciodata.

Mi-e teama de noaptea asta. Mi-e teama ca n-o sa ma mai trezesc din cosmar. Mi-e teama ca o sa imi tulburi si la noapte visele. Nu vreau sa mai am cearcane. Si nici cola nu mai suport sa beau.

Inca ma mai minti ca ma iubesti. Nu trebuie. Iti multumesc ca vrei sa diminuezi durerea. Da-mi morfina, nu-mi da vorbe. Nu mai taia acolo unde deja e carne vie. Uita-te in juru-ti. Deschide ochii. Nu, nu asa. Chiar uita-te. Uita-te macar o data. E ultima data cand poti privi. S-ar putea ca maine sa ma inchid cu un lacat mare, mare, pe care sa nu-l mai poti desface. S-ar putea ca maine sa caut si eu, in sfarsit, fericirea. Oamenii de pe 360 inca n-au gasit-o. Sau nu sunt siguri. Eu cred ca fericirea e o inventie a unui om cu un suflet foarte bun. A unui om care a vrut sa inventeze pansamentul sufletului. E o iluzie. La fel ca Mos Craciun. Ca Dumnezeu. Dar de care avem nevoie pentru a trai. De care avem nevoie ca de aer. Fericirea ne da un sens vietii. Are multe sinonime partiale. N-am chef sa-ti spun ce-i fericirea.

Read Full Post »

Stuff-uri din interior

Poate că sunt prea sensibilă uneori. Îmi asum păcatul ăsta. Nu vreau să uit nimic din ce mi-a plăcut. Nu vreau să văd doar ce-a fost rău. Uneori, vreau doar să închid ochii şi să îmi amintesc…

Se făcea că mă trezisem dintr-un coşmar. TU ai fost acolo. Ai fost primul. Nu ştiu dacă te aşteptam pe tine sau pe cine… Oricum, de tine m-am agăţat. TU ai însemnat salvarea mea. Acum te privesc uimită. Sunt din nou într-un coşmar. Mi-ai spus să mă întorc când dormi. Şi am făcut-o. Am fost acolo exact la timp. Ştiu asta, deşi nu mi-ai spus-o niciodată. Iar acum, în coşmar, încep să îmi dau seama. Că TU ai fost salvarea mea. Şi atât. I’m sorry…

Când o să vrei să îmi zâmbeşti, o să întorc privirea. Nu îţi mai suport zâmbetul strâmb. Privirea ta mă lasă rece. Sunt aceeaşi fată pe care ai cunosut-o atunci. Nici mai sensibilă, nici mai fiţoasă. Mai indiferentă, poate…

Ce scrii acolo? Mi-ai spus că scrii „stuff-uri” din interior. Ce-s alea? Încerc să înţeleg ceva ce mă depăşeşte. Ştiu doar că, uneori, noaptea, simt respiraţia ta în ceafă. Şi în semi-somn am impresia că eşti tu acolo. Dar nu. Aş vrea să te întorci când dorm…

Nu pot să cred. S-a terminat. Sunt de neiertat. La fel ca şi tine…

Read Full Post »

Crezi că dacă o să dai mai tare, o să mă doară mai tare? Fals. O să încep să nu mai simt nimic. S-ar putea ca deja să nu mai simt nimic, nimic din ce ai vrea tu să simt, de fapt…
O să mori tu înaintea mea, pentru că tu eşti rău, şi eu sunt bună. Dacă femeia era bună, şi Dumnezeu avea una, zicea un prieten mai devreme… Câtă dreptate!
Mi-e greu să mă rup de răutatea din jurul meu, dar şi mai greu îmi este să mă rup de răutatea din jurul tău. Mi-e greu să văd cum tu încă nu vezi nimic şi mi-e milă. Mi-e milă de tine, deşi ştiu că meriţi tot, dar absolut tot ce ţi se întâmplă. Stai liniştit. Îţi promit că nu va rămâne aşa. Va fi mai rău!
Ştiam că există prostie în lume. Ştiam că undeva, foarte aproape, o să mă cioncnesc de ea. Bufff! M-am ciocnit. Habar n-aveam că era atât de aproape. Habar n-aveam că prostia doare. Habar n-aveam că te face să te simţi atât de nasol, deşi – teoretic – ar trebui să te simţi foarte bine, net superior. Greşit.
Cândva am crezut în idealuri înalte, în „chestii” ca iubire, prietenie, încredere (sic!). O, da, mai cred încă, stai calm! Nu TU eşti ăla care ar putea să-mi ia ce-i doar al meu. Nu TU eşti ăla care să mă facă să nu mai cred în nimic. Go shoot yourself, baby!
Azi mă simt aiurea. Mi-e frig, pentru că nişte handicapaţi nu dau căldură în caloriferul din camera mea. Fuck the bitches! Aş vrea să pot să mă retrag undeva, într-o lume în care se regăsesc doar oamenii calumea pe care i-am cunoscut în viaţa mea. O lume în care minciuna nu are loc. O lume care nu există, dar pe care o visez cu ochii deschişi în fiecare zi. Mi-e dor de prieteni buni, mi-e dor de munte… Nu mai vreau să mă gândesc că mâine o să fie mai bine. De ce nu azi, de ce nu acum? De ce?
Am luptat destul de mult până acum. Renunţ. Renunţ din nou. A mia oară. Ştiu că cineva îmi va spune să nu renunţ. Şi mai ştiu că cineva mai ştie că eu, de fapt, nu am renunţat niciodată. Am luat doar o pauză, mi-am tras sufletul pentru o clipă. Şi am luptat mai departe… Mi-e dor să ascult Florin Chilian, deşi mă doare fiecare acord din Chiar dacă, fiecare cuvând din Întoarce-te în somn.
Mă duc să mă culc.

Read Full Post »

Uneori mi-e greu să văd printre minciuni. Alteori mi-e foarte uşor, dureros de uşor…
Azi am început să cred în Dumnezeu. Nu, EL a început să creadă în mine. Sunt câţiva ani buni de de când afirm că nu mai cred în nimic. Azi încep să cred (sic!) că mă mint singură, şi asta de ani buni. Până azi eram sigură. Sigură că EL nu există, de fapt. Fals. Există. Şi mai mult. E de partea mea! E ciudat cum Dumnezeu nu te lasă baltă, deşi tu îl laşi pe EL. E foarte ciudat. Aşa spune şi popa. N-aş fi crezut, pe Dumnezeu, n-aş fi crezut nici o clipă. Dar aşa este. Cu cât l-am renegat mai mult, cu atât mai mult a fost lângă mine. M-a învăţat să văd, nu m-a pedepsit pentru necredinţa mea. Azi m-a câştigat.
Azi am mai văzut o dată printre minciuni. Sunt o fată deşteaptă. Ştiu că de multe ori nu am găsit drumul spre adevăr. Simt asta. Dar azi… azi am fost pe fază, cum s-ar spune. Nu credeam că există oameni care mint atât de prost. Doamne, atâte chestii ciudata. Am rămas puţin afiş, încă nu mă pot aduna. Acum încerc. Poate altă dată. Promit un blog în care să explic… tot!

Read Full Post »