Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2006

München rulz

e chiar misto aici. naspa doar ca nu am tastatura romaneasca. mi-e dor de iubitul meu, dar de romania, in general, nu. e chiar frumos… un oras cu o arhitectura superba. dar veti vedea pozele… vroiam doar sa-i zic mersi lu vara-mea k mi-o rezolvat cu roamingul. Danke, Cousinchen!

am mai fost la MĂźnchen acu 2 ani. si atunci mi-a placut la nebunie. am revazut si clubul in care am fost atunci… de afara, bineinteles! (stai calm, tuculicule) in rest, papa bun, mult de lucru, putin timp de cumparaturi, dar, slava Domnului, ma misc repede!

cam atat. mai vorbim noi.

 

Anunțuri

Read Full Post »

ba!

is la munchen. mai am 3 minute de net, shit. nu mai am euroi sa mai bag in automat. is mega racita, da-i misto aici. mai ales ca poti sa injuri pe strazi si nici dracu nu intelege. va pup, revin cu amanunte cand ma intorc. oricum, e superb!!! pozele de sambata incolo…. muah!

Read Full Post »

Book Tag!

BOOK TAG

1. Grab the NEAREST book.
2. Open it to page 123.
3. Find the fifth sentence.
4. Post the text of the next 4 sentences on your blog along with these instructions.
5. Don’t you dare dig for that cool or intellectual book in your bookshelves.

Asadar, cartea cea mai apropiata de birou este „Turnul sinucigaşilor” de Nick Hornby. Nu am citit-o inca. Iar paragraful cu pricina este urmatorul:

„-Nu ştiu, Cindy. Vreau să zic, dacă tot nu le pot vedea, nici nu mai e problema mea, de fapt, nu crezi? E o treabă cu care tu trebuie să te descurci.
-Măgarule!
Şi-aşa s-a încheiat prima convorbire telefonică.”


Nu ştiu despre ce este vorba în carte. Poate îmi spune vreun cunoscător dacă e faină sau nu.
Cei trei nominalizaţi sunt:
Prometeus, Hemera şi Andrushka.

Read Full Post »

Răscruce

De ce să mă mai prefac că mă prăbuşesc, când tu nu vei mai fi aici să mă ridici de jos?

Uneori mă gândesc că m-am rătăcit. Trăiesc la răscruci de drumuri, mereu la alta. Azi sunt undeva, iau o decizie, fac o alegere, îmi jur că a fost ultima şi cea mai bună. Păşesc puţin înainte şi, într-un mod cel puţin bizar, ajung la o nouă răscruce de drumuri. Şi tot aşa… Îmi pare rău că nu le-am numărat. Ooo, da, au fost multe. Câteva zeci, dacă nu chiar câteva sute. Şi azi sunt din nou acolo. Ciudat, e o răscruce complicată. Multe drumuri care duc înspre multe … multe ce? Cuvântul „necunoscut” nu are plural. La dracu!
Poate trebuia să învăţ să pescuiesc… Nu am prins niciodată, nimic. Deşi am încercat. Recunosc, de multe ori am încercat cu o undiţă improvizată. Probabil că m-am zgârcit, nu mai ştiu. Oricum, azi nu mai pescuiesc. De mult nu mai pescuiesc…
Şi iar mă uit în balta de la răscruce… Sunt eu, oare, persoana din oglinda apei? Ce matură pare, nu, nu se poate să fiu eu. Eu sunt un copil încă. Îmi place să visez cu ochii deschişi, să mă plimb prin ploaie, să merg desculţă, să cânt… Nu, nu se poate să fiu eu EA. Păcat că nu pot sparge oglinda apei aşa cum sparg o oglindă. Aiurea, nu cred în cei 7 ani de ghinion pe care i-ar aduce. De azi am hotârât: Nu mă mai uit în ape!
O să mă întind pe spate şi o să aştept. O să aştept primul trecător. Şi o să îl întreb încotro să o iau. Mai rău decât acum nu poate fi. Oricum, habar nu am. Nu am nici o direcţie în minte, drumurile îmi par la fel. Sper să treacă un bun cunoscător al locurilor. Da, chiar asta o să fac. Uite-l că vine!

-Ă-ă-ă, domnule, nu vă supăraţi, îmi puteţi spune vă rog… (dar vai, eu nu ştiu nici măcar unde mi-aş dori să ajung!) ă-ă-ă… cât este ceasul?
-E prea târziu acum. Prea târziu… Prea târziu… târziu… ziu… iu…

Read Full Post »

O zi proastă şi atat.

Am avut o zi proastă. Nu mai contează ce şi cum. În televiziune e clar că nu o să intru veci pururi şi nici nu îmi doresc. Îmi place să scriu şi îmi ajunge. NU POT să vorbesc în faţa camerei, m-am obişnuit cu ideea. Pentru un 5 la examen sper să reuşesc totuşi.
Azi mi-am dat seama că mi-e dor de nişte oameni, de o grămadă de oameni. Mi-e dor de Mihai, de care fix azi aveam supermare nevoie şi care a plecat la Reşiţa. Mi-e dor de Amma, care e în Tunisia sau pe nu ştiu unde dracu şi care nu mai vine odată. Mi-e dor de Ghiţă, pe care nu l-am mai văzut de o veşnicie. Bă Ghiţă, cu cine dracu o să mai fac mişto de THE ASS prin ore??? Mi-e dor de gaşca de la bloc de la bunică-mea, de trupa mea de acolo, de netrebnicii ăia care nici unu’ nu o ajuns să facă ceva mai mult decât profesionala, dar futu-i, mi-e dor de ei! Of, mi-e dor de atâţia…
Ţi-am mai zis că azi am avut o zi de căcat? Ooo, da. Dar hei, o să trec şi examenul la jurnalism TV. O să-mi vină iubitul înapoi în 2 zile şi o să mă şi întâlnesc cu oamenii de care mi-e dor. Că prietenii nu se uită unul pe altul. Fie şi zeci de kilometri între ei…
Acum… ce să fac acum? Mă pun să scriu un articolaş pentru ziar. Asta chiar îmi place. Şi mai înjur puţin printre dinţi, că azi am fost în formă la capitolul ăsta. Fuck the bitches!!! Fuck them all!

Read Full Post »

Îmi place…

Îmi place să îmi cer iertare de la oamenii pe care i-am dezamăgit.
Îmi place să iert.
Îmi place să văd partea bună a oamenilor.
Îmi place să fiu corectă în tot ceea ce fac.
Îmi place să lupt.
Îmi place să ţintesc sus, cât mai sus.
Îmi place să vorbesc ampulea uneori, aşa ca acum…

Read Full Post »

Dracu să îi ia pe toţi băieţii ăia care spun despre o fată că e frumoasă doar pentru că au auzit ei de undeva că s-a pozat pe nu ştiu ce copertă de revistă şi are titulatura de fotomodel! Iar mă izbesc de tot felul de proşti handicapaţi, cărora le-a murit simţul frumosului sau nu l-au avut niciodată. Fusta să fie cât mai scurtă, decolteul cât mai adânc, ţâţele cât mai umflate. HUO!!! Ca să nu mai zic că tocurile trebuie să fie catalige… Bă… încep să mă enervez… Deschideţi dracului ochii!
Mă duc să mă culc…

Read Full Post »