Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2006

Nu azi…

Azi ar fi prea mult dacă mi-ai cere să îţi spun ceva din suflet. Azi parcă nu îmi găsesc cuvintele. Sau nu îmi mai găsesc sufletul? Nu ştiu. E greu să cred în ceva ce nu există. Nu există decât în mintea mea. Şi asta nu e de ajuns pentru ca eu să pot să cred.

Azi am văzut dragostea. Nu era a mea. Era a lor. A celor doi copii de a 11-a, a 12-a, care se plimbau de mână prin parc. Era a lor şi doar a lor şi eu poate nu trebuia să fur din ea… Mi-a plăcut. Şi mi-am amintit că şi eu am fost, cândva, aşa. Sunt clipe în care aş da orice să mă întorc în timp şi clipe în care privesc fără regrete înainte.

Azi ar fi prea mult dacă mi-ai cere să fiu veselă. Dar n-ar fi prea mult dacă mi-ai smulge un zâmbet. Şi n-ar fi nici prea greu. De-ai şti tu asta, de-ai şti măcar asta…

O să plec în curând. Undeva, nu ştiu nici eu unde. Nu am o ţintă anume. Şi îmi place să merg cu trenul, habar n-ai cât de mult îmi place. Dac-ai avea o maşină scumpă, eu tot cu trenul aş prefera să merg. Oare ştii asta? Nu, nu cred că ştii.

Azi ai crezut că poţi să faci totul bine cu o vorbă aruncată între o gură de bere şi un fum de ţigară. Chiar ai fost atât de prost? Uneori mă mir şi eu. Sunt răni care se vindecă fără să lase urme, dar sunt şi răni care au fost atât de adânci, încât o viaţă întreagă o să le simţi cicatricile… Nu, azi nu, azi chiar nu mai am nici un chef să iert, să uit, să trec peste… Nu azi, te rog eu, nu şi azi…

Anunțuri

Read Full Post »

BACK OFF!

Mă duc în lume să scap de ipocriţii care mă înconjoară. Mi-am ţesut o pânză în jurul meu în care se agaţă toţi cei care au selectat greşit. Care ŞI-au selectat greşit prietenii. Toţi ăia care ştiu doar să facă mişto, fără să îşi dea seama că sunt nişte cretini. Ce e inteligenţa? Are sute de definiţii. Şi categoric că nu rezultă din comparaţia a două facultăţi total diferite. Sunt chestii care nu se pot compara, pentru că nu fac parte din aceeaşi categorie. Nu mai vreau să filozofez. Mi-e dor de prietenii mei adevăraţi, mi-e dor de oameni pe care nu i-am mai văzut de mult…

Îi urăsc pe ăia care caută nod în papură. Îi urăsc pe ăia care sunt falşi. Urăsc privirea aia „a invidie” din ochii femeilor când privesc femei vizibil mai aranjate şi mai frumoase decât ele. Urăsc bărbaţii care spun despre femeile frumoase că sunt naşpa, când, de fapt, le doresc în taină, dar ştiu că nu le-ar putea avea niciodată. Îi urăsc pe ăia care judecă şi cataloghează un om înainte de a-l cunoaşte. De oamenii care îţi zâmbesc compătimitor, când, de fapt, pentru ei eşti un looser. Urăsc din ce în ce mai mult… din ce în ce mai mult… Şi ştii de ce?

Ipocriţi, tot mai mulţi ipocriţi! Aş vrea să dispară. Să arunc o bombă şi să dispară. BUUUM!!!

Read Full Post »

Un blog pentru tine

E o zi în care nu-mi găsesc cuvintele. Nu am mai scris de mult, cândva scriam aproape zilnic. Acum scriu la ziar şi asta îmi răpeşte din timp. E bine aşa. Acum nu mai am timp să mă întreb dacă sunt fericită sau nu, nu mai am timp să îmi găsesc o suferinţă şi s-o ridic la rang înalt, nu mai am timp să simt… Oare chiar nu mai am timp să simt? Ar fi păcat… Nu, nu se poate să-mi fi uitat sentimentele. Şi nici nu vreau să devin o persoană raţională şi cu capul pe umeri. Vreau să visez în continuare, aşa ca şi până acum.
Ceva s-a schimbat temporar în bine. Noaptea adorm repede, nu mă gândesc la tot felul de lucruri urâte şi am învăţat şi că viaţa e scurtă şi merită trăită. Încă se mai învârte totul în jurul banilor şi asta încă mă întristează. Mulţi egoişti în jurul meu, pe care deseori îi trimit la dracu, după care încep să-i înţeleg. Trăim într-o junglă în care fiecare luptă, la urma urmei, pentru el, pentru propriile interese. Cei puternici rezistă, cei slabi mor. E o lege crudă şi totuşi dreaptă.
Nu ştiu de ce, dar parcă nu îmi mai vine să mă revolt ca mai demult. Mai demult totul părea foarte dur şi foarte nedrept, iar eu sufeream enorm. Cred că mi s-a prăbuşit lumea în cap de multe ori. Ooo, da! Dar iată, încă mai trăiesc. Trăiesc şi o duc bine. Am câteva datorii financiare şi de suflet, mi le achit eu cumva şi merg mai departe. Nici o faptă fără răsplată, îi spunea capra lupului care i-a mâncat copiii. Îmi zicea o prietenă într-o zi cât de inteligent au fost scrise poveştile astea pentru copiii şi câte înţelesuri cu profund sens moralizator se ascund în spatele lor. Hmmm, mă voi gândi la asta… Dar să mă întorc la ce ziceam.
Mă voi mai răzvrăti eu, sunt sigură de asta. Nu e totul perfect nici acum, dar mai aştept. Aştept vremuri mai grele. Am învăţat să înţeleg mai mult, să tolerez. Proşti în jurul meu sunt destui. Dar nu ăştia mă deranjează. Mă deranjează încă destul de tare oamenii care profită de toţi şi de toate, oamenii fără scrupule. Oamenii pentru care nimic nu-i pe gratis şi totul se plăteşte. La dracu cu voi, nemernicilor! La dracu cu mentalitatea voastră de rahat! Îmi place să ajut pe toată lumea şi aş face asta GRATIS, cu litere mari. GRATIS, pentru că o fac din inimă. Şi nu aştept nimic. Ba da, aştept un MULŢUMESC. Nu cred că e prea mult…
Şi acum închei. Mă duc să mă culc. Mai nou dorm de prânz şi îmi place. Am planuri mari anul ăsta. La visul cu motorul nu am renunţat, aşa că trebuie să muncesc. Momentan mi-e bine, am numai oameni faini în jurul meu. Sper pentru un prieten să ajungă departe, aşa cum îşi doreşte. Îi prevăd un viitor măreţ, şi-l merită pe deplin! În rest, toate cele bune pentru tine! Şi îţi promit c-o să mai scriu într-o pauză de… scris. Ceva aşa, mai răutăcios, aşa cum eşti obişnuit să citeşti. Hai ceau!

Read Full Post »

Hipnoză

O stradă prăfuită, un ceas mult prea devreme pentru ochii mei încă umflaţi de somn. Mă plimb aiurea pe străzi, în căutarea drumului spre casă. Sau trebuia să merg la servici? Nu mai ştiu. O vitrină cu nume de fată şi cizme negre îmi atrage privirea. Le doresc, aspir la ele, deşi am o gaură în portofel. Ajung pe o străduţă lăturalnică, mă uit în jur. Desenele de pe pereţi încep să îmi zâmbească, le privesc hipnotizată, ochii mă dor… E un vârtej în care mă prind şi nu-mi mai dau drumul. Secera şi ciocanul se îndreaptă ameninţătoare spre mine, o faţă hlizită vrea să mă muşte, dar vine druckerul polist în ajutorul meu. Fetiţa asta e prea cuminte şi mult prea pierdută între atâţia oameni răi. Şi ea e atât de naivă! Îmi zâmbeşte cumva reţinut, după care îmi şopteşte cu voce de drac: It must be really lonely being you!
Pentru o clipă am impresia că vorbeşte cu mine, dar nu e aşa. Nu sunt singură pe stradă, cineva mă urmăreşte. L-am simţit tot drumul, de parcă mi-ar fi curs prin vine. I-am simţit de multe ori atingerea rece pe ceafă, de prea multe ori. Fetiţa din desen vorbeşte cu el. El nu înţelege, aude doar. Ce zice? Spune-mi, te rog, ce zice… Te implor!
Nu, nu îi spun nimic. Aş face-o degeaba. Îl las să creadă ce vrea. Îl las să îşi închipuie că fata îi spune că e cel mai puternic. Îl mint că nu o înţeleg, deşi simt ca ea şi ştiu că are dreptate. Nu, el nu mai merită să ştie nimic. Când i-am vorbit eu, s-a făcut că nu aude. Acum, că îi spune ea, ar vrea să înţeleagă. Păcat. Acum nu mai poate să înţeleagă. E târziu. Ceasul e mult prea târziu, iar eu încă nu am ajuns acasă…

Alerg pe străzi. Desenele au rămas mute pe ziduri în urma mea. Când ajung acasă, îmi dau seama că sunt singură. Pe el nu-l mai simt. De data asta, am reuşit să-l las în vis. Răsuflu uşurată. Nu-l mai caut, nu-l mai înţeleg, nu mai am nevoie de el. L-am lăsat cu nişte desene care îi vorbesc fără să ca el să priceapă ceva din vorbele lor de marionete. L-am lăsat chinuindu-se, ispăşind o pedeapsă pentru o vină care e doar a lui. Plăteşte pentru că a auzit fără să asculte, fără să înţeleagă. Iar eu sunt liberă… după un chin nesfârşit… în sfârşit, liberă!

Read Full Post »

Porunci de om supărat

Nu mă minţi, pentru că te voi minţi şi eu în acelaşi timp.
Nu profita de mine, pentru că te blestem să nu poţi fi fericit.
Nu face rău gratuit, pentru că ţi se va lua iluzia de fericire care crezi că îţi aparţine.
Nu înşela, pentru că vei suferi înzecit când EA te va înşela.
Nu te amesteca într-o iubire care nu-ţi aparţine, pentru că vei pierde.
Nu plăti cu aceeaşi monedă, pentru că vei rămâne cu un gust amar – gustul răzbunării.
Nu uita să arăţi ce simţi, pentru că s-ar putea să răneşti pe cine nu merită dacă nu faci asta.
Nu te închide în tine, pentru că vei exploda la un moment dat.
Nu lovi pe cineva mai slab ca tine, pentru că vei fi lovit la rândul tău de cineva mai puternic.
Nu îţi lăsa nervii pe oamenii din jurul tău, pentru că ei nu au nici o vină.
Nu uita să zâmbeşti celor din jurul tău, pentru că s-ar putea să le faci ziua puţin mai frumoasă.
Nu te lăsa orbit de putere, pentru că mâine s-ar putea să fii din nou jos.
Nu te lăuda cu ce ai făcut, pentru că vei stârni doar invidie.
Nu ezita să faci un gest frumos pentru cineva care îl merită.

Iubirea începe cu un zâmbet şi se termină cu zeci de lacrimi. Există multe feluri de iubire. Toate îţi aduc fericirea. Şi totuşi, de ce nimeni nu zice că e fericit?

De ce un cântec compus pe baza a trei acorduri te face să îţi aminteşi de ceva frumos? De ce nu mai pot să ascult „Întoarce-te în somn”? Ştiu de ce. De ce „Chiar dacă” încă mă mai face să mă întristez? De ce nu o să pot uita niciodată?

Ştiu că am greşit undeva. M-am pierdut. Ţi-am mai zis asta cândva. Am crezut că pot schimba ceva. Şi am iertat. Prea mult. Mult prea mult. Atât de mult, încât e inutil să îmi mai caut fericirea care e altundeva. Numai că nu ştiu eu unde. Cred în vise frumoase, dar în ultima vreme am doar coşmaruri. Mă trezesc cu inima cât un purice. Mi-e frică de singurătate. Mi-e frică de alegeri greşite, deşi mă gândesc mult înainte de a le lua. Mi-e frică de viitor, m-as refugia în trecut…

De ce nu te cred când îmi spui că ATUNCI ţi-ai fi dorit să mă întorc în somn…? De ce nu mă poţi face să te cred? Şi de ce am un singur vis, o singură dorinţă care îmi va lăsa un gust amar cândva?

JUR că o să plătească toţi ăia care mi-au făcut rău. TOŢI.

This one goes out to the one I love – REM. Asta ascult acum.

Read Full Post »

La datorie!

Sunt revoltată cum n-am mai fost de mult. Şi tare de mult mă gândeam să îţi vorbesc despre bani. Ştii tu, chestiile alea pe care eu încă nu am învăţat să pun preţ. Numai că, vezi tu, fără bani nu se învârte nimic pe lumea asta. Fără bani mori de foame, asta în primul rând. Dar nu despre generalităţi care te chinuie şi pe tine vroiam să îţi vorbesc. Vroiam să îţi vorbesc despre bani şi despre… oameni. Anumiţi oameni. Despre oameni şi datorii, mai bine zis.
Am urât dintotdeauna falsitatea oamenilor. Am urât dintotdeauna oamenii care au ştiut să facă afaceri din tot şi din toate. Am urât oamenii care nu au ştiut să aprecieze un ajutor oferit la nevoie. Oamenii care au ştiut doar să profite de tine. Din păcate, ăştia există pe lângă noi. Mă consolez însă cu o credinţă naivă de-a mea. Credinţa că oamenii ăştia nici nu o să aibă vreodată ceva. Ăştia care se zgârcesc la banii altora – cum îmi place să zic – nu o vor duce bine şi vor rămâne lefteri. Ăştia sunt oamenii care încă nu au înţeles cât de importantă este o prietenie şi cât de puţin important este un scurt moment de confort personal. Cât de puţin contează să îţi rămână azi 30 000 lei vechi pentru o bere şi cât de mult să mai ai şi mâine prietenul căruia nu i-ai plătit datoria şi nici nu intenţionezi să faci asta.
O să închei acum cu o vorbă. Mă cac pe bani. Am zis.

Read Full Post »

weird-O

„Rules:Each player of this game starts with six weird things or habits about themselves. People who get tagged need to write a blog of their own 6 weird things/habits as well as state these rules clearly to others. At the end you need to choose 6 other people to be tagged and list their names at the bottom of the blog.Don’t forget to leave a comment that says „tag-you are it,” and tell them to read your blog and play the game.”

Cele 6 chestii ciudate despre şi în legătură cu mine sunt:

1. Sunt ciudat de sensibilă şi mă supăr uneori aşa de tare, că am impresia că îmi crapă capul de nervi, dar îmi şi trece foarte, foarte repede.
2. Nu calc şi nu duc gunoiul. Am zis.
3. Îmi fac cruce cu limba când trec pe lângă o biserică.
4. Dacă calc pe un canal, sar într-un picior şi îmi zic în gând „Am sărit într-un picior şi-am scăpat de ghinion!”… cu melodia de rigoare pe care nu o pot reproduce, din păcate pentru tine, că te-ai fi spart de râs.
5. Sunt foarte vulgară uneori şi înjur foarte, dar FOARTE urât, deşi afişez o mască de deşteaptă, finuţă şi drăguţă şi încerc să îmi păstrez, pe cât posibil, demnitatea care mi-a mai rămas.
6. Beau ceai de slăbit, dar nu ca să slăbesc, ci pentru că îmi place gustul. Paradoxal faţă de efectele pe care le are, are gust de mentă.

Cele 6 persoane pe care le voi tagui sunt: Prometeus, Gabi P, Moonshade, Cris, Cinx, Outsider.

Read Full Post »