Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2006

Dacă munţii ce străjuiesc Roşia Montană ar avea glas, dacă ar avea în plus şi puţină ureche muzicală, sunt aproape sigură că ar cânta rock. Între două acorduri de chitară electrică şi trei de bas mai iau o gură de vin direct din sticlă şi mă întind pe spate. Cerul parcă e mai albastru ca de obicei…
Închid ochii şi mă trezesc într-o pădure de aur, cu copaci din care atârnă lingouri imense. Pe la urechi îmi zumzăie albinuţe cu aripile polenite, mistreţului de după tufiş îi sclipesc colţii în lumina soarelui, vulpea nu mai e argintie, ci aurie…
Mă ridic de jos, mă scutur de praf şi privesc în zare. Cerul e mai întunecat, parcă, iar munţii par a se încrunta. De undeva, din dreapta aud un răcnet de femeie răguşită cu puternic accent moldovinesc: „Salvaţi-Roşia-Montană!”. Acum realizez că sunt la FânFest, ediţia a treia, festival de muzică şi artă sponsorizat de ONG-uri ce protejează mediul. Roşia Montană stă să fie smulsă din temelii, aşa se zice. Peisajul mirific ce o împrejmuieşte e pe cale de a fi distrus de nişte investitori canadieni ce vor să-i extragă aurul din pântece. Tinerii de la FânFest sunt revoltaţi şi scandează lozinci anti-canadiene. „Roşia Montană nu are cod de bare! Oamenii nu sunt de vânzare!”, se aude din când în când.
Am venit din pură curiozitate la festival. Dintr-o dată aud ţipete. Un tânăr e bătut şi nimeni nu intervine. Poliţie e prea puţină, altora le e frică. Aş fi vrut să spun că alcoolul şi drogurile transformă oamenii în animale, dar nu o fac. Nu de alta, dar nu vreau să jignesc bietele animale. În jurul meu sunt tot mai mulţi ciudaţi. Nu pentru că au creastă şi poartă lanţuri şi ţinte, nici măcar pentru că stau la bustul gol în ploaia de munte. Pentru că sunt puşi pe scandal, pentru că nu înţeleg scopul evenimentului care se vrea unul cultural, pentru că devin vulgari fără rost. Aceştia să fie cei care vor „salva” Roşia Montană? Cred că sătenii sunt stupefiaţi.
În jurul meu se cântă mult şi tare. Îmi place. Păcat că majoritatea nu înţeleg scopul evenimentului. Păcat că sătenii (majoritatea îşi doresc investiţia!) sunt privaţi de nişte locuri bune de muncă doar pentru că nişte fanatici ai mediului se bagă unde nu le fierbe oala. Păcat că organizatorii nu s-au gândit să-i trieze puţin pe cei veniţi la festival printr-o taxă de intrare. Păcat că tânărul bătut cu bestialitate de nişte brute a murit la scurt timp după aceea. Păcat că nimeni nu s-a sesizat după tragicul incident. Păcat că nici măcar nu-mi mai pasă de soarta Roşiei Montane. Radeţi-o de pe hartă! Dacă pentru a o salva a trebuit să-şi dea viaţa un tânăr nevinovat, atunci eu una NU MAI VREAU să o salvez.

Anunțuri

Read Full Post »

Port în mine o ură încolţită dintr-un sâmbure sădit în sufletul meu de mai bine de un an. O ură de care nu mă pot elibera, o ură care mă face să am gânduri negre… O ură care nu mă lasă să adorm noaptea, care mă face să simt fiori reci pe şira spinării când calc pragul unei biserici. Şi urăsc…

  • minciuna
  • prietenii falşi
  • 2 persoane anume… dar pe astea din tot sufletul!
  • să fiu între doi care se ceartă
  • oamenii ahtiaţi după bani
  • nedreptatea care mi se face uneori
  • toţi proştii din lumea asta
  • şoferii care conduc beţi – pe ăştia i-aş pune la zid!
  • bărbaţii care lovesc femei
  • pe Guţă

Acest blog se vrea o replică la cel scris de vară-mea (Gabi), care mi-a plăcut foarte mult. Tu urăşti? Stai calm, urăsc eu şi pentru tine oricum. Tu ce urăşti?

Read Full Post »

Who kicked a hole in the sky so the heavens would cry over me?
Who stole the soul from the sun in a world come undone at the seams?

Let there be love
Let there be love

I hope the weather is calm as you sail up your heavenly stream
Suspended clear in the sky are the words that we sing in our dreams

Let there be love
Let there be love
Let there be love
Let there be love

Come on Baby Blue
Shake up your tired eyes
The world is waiting for you
May all your dreaming fill the empty sky
But if it makes you happy
Keep on clapping
Just remember I’ll be by your side
And if you don’t let go it’s gonna pass you by

Who kicked a hole in the sky so the heavens would cry over me?
Who stole the soul from the sun in a world come undone at the seams?

Let there be love
Let there be love…

P.S. Să asculţi piesa asta de la Oasis. E mişto şi momentan e în ton cu starea mea de spirit. Momentan… Mi-aş dori să-ţi spun că va fi mereu aşa. În minuni nu mai cred de mult. Cred însă că dragostea va mai schimba ceva… undeva, cândva, cumva…

Read Full Post »

Gânduri pozitive :)

Sunt zile în care simţi că nu mai poţi merge mai departe. Zile în care eşti foarte conştient că eşti paralizat, îţi cauţi nişte cârje, dar ghinion! nu găseşti nici măcar un amărât de baston. Sunt nopţi în care ţi-e frică să te pui în pat, pentru că ştii că amintirile te dor şi că n-o să te poţi abţine să nu plângi…

Am învăţat că e bine să zâmbeşti, chiar dacă în jurul tău vezi durere. Chiar dacă în tine simţi durere. Am învăţat că nu este bine să-ţi arăţi sentimentele, pentru că unii oameni s-ar putea să vrea să ţi le transforme în slăbiciuni.

Ceea ce n-am făcut niciodată şi nu voi face este să mă laud cu cât de multe ştiu eu sa fac. Cu toate pe care le fac. Nu voi spune niciodată că sunt obosită pentru că m-am rupt lucrând, nu, NICIODATĂ. Urăsc atitudinea asta la unii oameni.

Şi mă gândeam într-o zi la fetele alea băieţoase. La fetele alea care au uitat să fie fete şi care ştiu doar să înjure, unele chiar să scuipe… Nasol. Ce se alege din fetele alea? Îţi zic eu: devin nişte femei bărbătoase, care ştiu să repare clanţe, uşi, care îşi bagă nasul sub capota maşinii. Nişte femei care nu ştiu să fie feminine şi care sfârşesc singure, pentru că nici un bărbat nu stă lângă fenomene din astea.

Sunt oameni care se uită la tine şi încep să te judece în gând. Oameni care te urăsc deja doar pentru că au auzit nu ştiu ce minciuni gogonate despre tine. Oameni care se lasă orbiţi de prima impresie, o impresie care, să fim sobri, poate fi foarte înşelătoare deseori. Oamenii ăştia… Eu cred că oamenilor ăştia le funcţionează nişte rotiţe din creieraş cam încet.

Şi despre oamenii cărora le place să contrazică aş vrea să îţi spun ceva. Eu cred că oamenii ăştia sunt nişte complexaţi care încearcă să se dea deştepţi prin faptul că au impresia că numai argumentele lor sunt valide. Oamenii ăştia sunt surzi la alte păreri. Ei o ţin pe a lor şi basta! Săracii, habar n-au că prin felul lor de-a fi îşi pierd toţi prietenii…

Despre nesimţiţii pe care îi blestem prin statusurile de pe messenger mai vroiam să îţi zic ceva. Ăştia sunt, de exemplu, cei care nu ştiu să aprecieze un gest prietenesc, care – deşi tu vrei să le vorbeşti frumos – îţi răspund arogant, ironic, ce mai, fac orice doar ca să te enerveze. Mie ăştia mi se par nişte NESIMŢIŢI. Şi ăştia nu merită să te enervezi pentru ei. Pentru că ăştia oricum sunt şi ei tot nişte complexaţi care vor să se dea interesanţi. Fuck them!

Aş vrea aşa, ca încheiere, să mai condamn pe cineva. Pe ăia care mint de îngheaţă apele. Pe ăia fără scrupule, pe ăia care ascund chestiile naşpa pe care le-au făcut. Ăia… ce mai, ăia nu merită nimic. Merită să-i ia mama dracului pe toţi!

Read Full Post »

G: Ce naşpa e viaţa asta!
R: De ce?
G: Păi uite cum te ia când te simţi cel mai bine, în cei mai frumoşi ani ai ţăi…
R: Da, aşa e…
G: De-aia e bine să trăieşti clipa, să te distrezi cât poţi. Că nu ştii niciodată când ţi se taie firul…

Moartea e dură. Nu cred că alege când ia pe cineva. Cred că o face la întâmplare, pentru că de obicei ia pe cine nu-şi doreşte să se ducă. Pe cine ştie să trăiască. Pe cine are o grămadă de prieteni să plângă după ce nu mai e…
M-am întâlnit cu Gigi ieri. Ştii tu, ţi-am mai zis de el. Eram noi patru pe atunci… Biliard, discotecă, plimbări prin parc. Până când unul din noi a plecat pentru totdeauna. A fost aşa bine să ne amintim cum era pe „atunci”. Erau nişte numere care ne dădeau dureri de cap… 18 era unul dintre ele. Mă rog, nişte măsurători… Image
E bine că nu am uitat. Nici eu, nici Gigi, nici vară-mea. Nu am uitat un prieten care ne-a adus nu o dată, ci de multe ori zâmbetul pe chip. Am fumat 3 ţigări ieri. În amintirea vremurilor când ne chinuiam să fumăm şi abia reuşeam să nu ne înecăm.
Un prieten drag nu se uită, chiar dacă acum zâmbeşte dintr-o fotografie sepia încadrată într-un oval auriu şi lipită pe o piatră funerară. Nu se uită nici după 4 ani, nici după mult mai mulţi. Eu nu l-am uitat.

G: Ar fi avut şi el douăzeci de ani acum…
R: La anu’ îmi iau motor.
G: Urăsc motoarele!
R: De când?
G: De atunci…

P.S. 1986 – 2002, aşa scrie pe piatră. Marius, rest in peace!

Read Full Post »

O zi specială

2 ani. Prăpastia e aproape. Ar trebui să fie o zi specială, dar nu este. Au mai rămas încă 12 ore. Aştept să treacă, să nu mai simt cum că ziua asta chiar ar trebui să fie o zi specială. Nu, n-are legătură cu Sf. Maria, e cu totul altceva. Nu contează ce e, deşi ar trebui să conteze. Mă duc să-mi fac de lucru, să treacă mai repede timpul. De ce a uitat? Va trece şi ziua asta…

Read Full Post »

Noroc!

Deşi nu am mâncat căcat când eram mică, sunt o persoană foarte norocoasă. Probabil şi pentru că mai mereu îmi îmbrac hainele pe dos… (Apropo, şi în momentul ăsta mă zgârie o etichetă pe gât Image.) Zilele astea mi-am dat seama că, oricât de tare m-aş chinui, nu voi putea niciodată să rămân singură. Încă mai am lângă mine oameni care să sară cu sfaturi atunci când e nevoie, care să-mi înţeleagă nebunia, care să îmi trimită o îmbrăţişare fie ea şi din Dublin… Sunt tristă încă în sufletul meu, dar am înţeles că şi tristeţea trece ea odată şi-odată şi că scurtele momente în care un prieten îţi oferă virtual un zâmbet schimonosit ( la ăsta > Image mă refer) sunt cele mai scumpe. Mi-s dragi până la Dumnezeu oamenii care mi-au întins mâna să mă ajute să ies din rahat, oamenii care s-au băgat pe jumate acolo ca să mă poată trage afară.
Îi urăsc pe cei care mi-au făcut rău, îmi urăsc ura pe care le-o port, pentru că îmi înnegreşte sufletul, dar cu un mic ajutor voi reuşi să îmi înving ura asta. Voi reuşi să iert, să merg mai departe, voi învăţa să ignor şi voi privi cu demnitate înainte. Răzbunare? Nu. Nu răzbunare, deşi mi-ar alina o sete care mă deshidratează. Nu mă voi răzbuna, pentru că ştiu că fiecare îşi va primi pedeapsa la un moment dat. Ştiu asta pentru că şi eu mi-am primit-o mai aspru decât credeam, şi eu mi-am plătit greşelile cu vârf şi îndesat. Ooo, da, am făcut şi eu multe greşeli. Mai demult nu prea gândeam, nu îmi dădeam seama că rănesc pe cine nu merită asta. Mi-am dus crucea. De-asta ştiu că va veni şi rândul lor…
Dar de oamenii ăia faini vroiam să îţi zic. Ăia care au reuşit să îmi smulgă un zâmbet. Ăia merită tot ce-i mai bun pe lume. Nu numai de prieteni vorbesc aici. Vorbesc de OAMENI, oameni de care mă leagă fire nevăzute. Aş vrea să-i strâng într-o zi pe toţi ăştia undeva la iarbă verde şi să bem bere şi să chefuim. Ce idee tembelă, nu?
Acum ascult Nothingu’ şi mă gândesc că mi-e bine. Că, deşi am un drum plin de obstacole, le voi birui pe toate. Am o credinţă nebună că sunt puternică. Şi că voi reuşi. Undeva, cândva…

Read Full Post »

Older Posts »