Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2006

– Pentru că m-ai minţit şi te-am crezut, pentru că am crezut şi a doua oară când m-ai minţit, fii blestemat! Fii blestemat să trăieşti lipsit de fericire, lipsit de dragoste, lipsit de prieteni care să-ţi fie alături la greu! Zeci de cuţite să-ţi împungă inima când te vei gândi la mine, ziua de naştere să-ţi fie cea mai urâta zi din an, prietenii să nu te dorească în preajma lor, iubita să te înşele! Să fii singur, să nu poţi să mai crezi în nimic, să pierzi tot ce-ai avut mai scump pe lume!

Iubirea trebuie să fie simplă. Tot ce-i complicat e altceva, dar nu iubire. Lacrimile alină un dor din suflet şi nu dovedesc iubirea. Pentru că iubirea nu îşi cere tribut, lacrimi. Iubirea şterge lacrimile…

– Nu te-am minţit, de ce nu înţelegi? Ai complicat lucrurile inutil. Am spus adevărul, ţi-am spus adevărul. De ce nu ai deschis ochii? De ce nu ţi-ai dat seama că te-am iubit? Că te-am iubit mult, mai mult ca orice pe lumea asta? Recunosc, nu am ştiut întotdeauna să-ţi demonstrez asta. Dar te-am iubit… Mi-e martor Dumnezeu că te-am iubit, dar tu tot nu mă crezi. Nu am minţit… Nu am minţit…

Despre iubire nu se poate vorbi la trecut. Iubirea ţine veşnic. Orice are un sfârşit e altceva, dar nu iubire. Iubirea e oarbă, se zice în popor. Da, numai că nu răneşte atunci când nu vede adevărul. Iubirea te face bun…

Ei nu s-au iubit. Ei doar au încercat. Ei doar s-au chinuit împreună, rănindu-se reciproc. Ei nu şi-au dat seama că nu au pierdut nimic, pentru că nu au avut nimic. Au lăsat timpul să treacă, fără să realizeze că au fost mult prea multe lacrimi, mult prea multe iluzii destrămate, mult prea multe cuvinte grele. Ei au greşit. S-au rătăcit atât de tare, încât nu se vor putea regăsi niciodată.

Anunțuri

Read Full Post »

Fuckin’ idiot

Dacă te întrebi ce-i un „fuckin’ idiot”, cască ochii la poza de mai sus sau caută în dicţionar, unde vei găsi aceeaşi figură. Sunt EU, o mare fraieră, care încă nu s-a trezit la realitate. EU, care încă nu am învăţat că dacă oferi cuiva un deget, cu siguranţă că îţi va lua toată mâna. EU, care ofer fără să cer nimic în schimb, deşi – e omeneşte – aştept ceva şi nu primesc nimic. Ce crezi că aştept măreţ? M-aş mulţumi cu un „mulţumesc” (sic!). Dar nu, departe „mulţumescul” de mine…
EU nu ştiu să renunţ, deşi asta e, de obicei, soluţia, atunci când ceva e iremediabil stricat. EU încă mai cred în bunătatea oamenilor, în faptul că ei se pot schimba. Au, ce tare m-am mai lovit de ziduri de indiferenţă, ignoranţă, aroganţă, ce se ridică în jurul unora dintre noi!
EU încă mai sper. Sper că o să fie bine. Sper că o să am un viitor strălucit. Şi să nu crezi că stau degeaba, nuuu. Am perspective, vreau să îmi îndeplinesc visele, mă gândesc să lupt pentru ce îmi doresc. Deşi sunt cauze pierdute din start şi eu lupt, şi lupt, şi lupt…
EU iert de fiecare dată. Ce stupid, pentru că mie cine – în afară de God – îmi iartă greşelile? Şi uneori mă gândesc că poate nici nu există careva care să ierte, care să MĂ ierte… Am acordat nu una, ci zece şanse. Am crezut că va fi bine. Pă dracu „bine”. Când lupţi singur, eşti pierdut.
Un prieten zice că nu-s EU fuckin’ idiot, ci restu’ sunt nişte împuţiţi. O fi având dreptate, numai că eu nu mai reuşesc să mă văd pe mine „aia calumea” din povestea asta. Cândva îi dădeam dracului pe cei care mă călcau pe nervi. Acum încep să am dubii. Încep să cred că e vina mea că-s aşa idioată şi că mă las prostită de unii sau alţii. Iar atunci când te răneşte cineva foarte aproape de sufletul tău, parcă se rupe ceva acolo, înăuntru… Iremediabil pierdută e atunci şi încrederea, şi iubirea totală… Iar iubirea parţială – ce mai e şi aia?!
Şi să revin la MINE, la fuckin’ idiot adică. Uită-te şi ia exemplu de „Aşa nu!”. Te rog, nu te lăsa amăgit de prieteni falşi. Nu face lucruri supraomeneşti pentru oameni care nu dau doi bani pe tine. Nu te compromite şi nu renunţa la visele tale. Nu-i lăsa să te calce în picioare. Împuşcă-i tu primul, chiar dacă rişti să împuşti oameni nevinovaţi!

Read Full Post »

A fost odată…

A fost odată un loc numit Gărâna. Şi nişte corturi. Şi un festival de Jazz. Aşa a început totul…

Sunt doi ani de-atunci. De atunci s-au schimbat mult lucrurile. Dragostea e mai mare. Certurile sunt tot mai numeroase. Intrarea peste gard nu mai e liberă, ci costă 5 lei noi, dacă n-ai tupeu să treci direct pe lângă banner şi să aterizezi în faţa scenei. Ca să nu mai zic că intrarea oficială costă 15 lei pe seară, ceea ce, pentru buzunarul studentului sărac, e cam mult.
A trecut şi festivalul din 2006. Mi-a plăcut şi de data asta – e a treia oară când merg. A fost al dracu de frig şi anul ăsta, noroc cu vinul fiert care în 10 minute s-a şi scumpit cu 50 de bani, dar nu-i nimic, fără el, aş fi fost degerată.
Distractiv a fost anul ăsta că mi-a intrat mai mult aer în cort ca de obicei. Şi că am dormit cu soacră-mea în cort, dar asta doar aşa, secundar. În rest, totul fain şi frumos.
Am făcut şi baie la 3 Ape, aşa, scurt. Vorba aia, cât de rece-i apa? Atâta – 5 centimetri. Apa a fost super-rece, dar nu mai rece ca la Proiectantul, însă semnificativ mai rece ca la Heaven. Uf, Heaven, ce dor mi-a fost de tine!
Şi azi, plimbându-mă prin frumoasa mea Timişoară, mi-am dat seama că mi-a lipsit a dracu de tare. Îmi vine să vorbesc ca şi Creangă când îşi rememora copilăria când mă gândesc la Timişoara! Ce mai, apa tulbure din Bega, asfaltul plin de gumă de mestecat care ţi se fleceşte de şlapi, săpăturile din Centru în care poţi să-ţi rupi gâtul dacă nu eşti atent, TOATE mi-au lipsit foarte tare. Nu zic, e frumoasă Reşiţa, foarte frumoasă. Cu munţii dimprejur, cu aerul tare, cu liniştea de pe străzi. Dar Timişoara e oraşul meu de suflet şi eu de-aici nu mă clintesc nici în coşciug. Să fie Făt-Frumos de unde-o fi, eu tot aici rămân. Am zis!
În cort a fost mişto. Frig, dar mişto. Am dormit cu toate hainele pe mine şi cu căciula cu urechi, aia de iarnă. Am dormit bine, dar fără licoarea lui Bacchus la bord n-aş fi închis nici măcar un ochi. Puţin ameţită am adormit visând… Chiar, nu mai ştiu ce am visat! Dar cred că am visat o „budă normală”, la duş însă n-am îndrăznit să visez.
A fost bine. A fost chiar foarte bine. A trecut repede, acum mă bucur că sunt acasă. Au fost clipe frumoase cu iubitul meu pe-acolo. Am urcat pe dealuri, am fost doar noi doi… Am primit şi o cerere în căsătorie pe engleză, dar nu am acceptat-o. Recunosc, era beat. Mort de beat. Numai că oamenii beţi spun adevărul, aşa s-ar zice. Oricum, îmi doresc o cerere în căsătorie specială. Nu sofisticată, doar specială. Îi dau voie inelului să fie sofisticat… Image
Îţi doresc o vacanţă aşa cum vrei. Să-ţi fie bine, să te odihneşti. Şi să încerci să vizitezi cât mai multe locuri în care n-ai mai fost. Hai ceau!

P.S. Got my mojo working
Meaning: I have a lucky charm. Your magic can’t work against me.
Origin: Mojo means voodoo. The phrase originated with black blues music in the US, possible from Muddy Waters’ eponymous song.

Fraza asta am auzit-o muuult prea des pe la festival Image. Acum ştiu în sfârşit şi de unde vine.

Read Full Post »

Îmi place libelula…

… pentru că e liberă
… pentru că trăieşte în două universuri diferite
… pentru că nu se lasă prinsă uşor
… pentru că e graţioasă şi finuţă
… pentru că ştie să zboare, deşi se naşte din apă
… pentru că e suplă
… pentru că te muşcă dacă o prinzi
… pentru că e rapidă

Read Full Post »

Sărut în cascadă

No comment

Read Full Post »