Feeds:
Articole
Comentarii

Am greşit

Cu toţii greşim. Unii mai tare, alţii mai puţin, dar greşim. Ne asumăm sau nu greşelile noastre. Unii dintre noi – care au făcut mai multe greşeli – le numesc experienţă. Şi eu am greşit. Dar nu ireparabil şi nu de neiertat. O să repar tot şi o să fie bine atunci. Poate. Viaţa e un risc continuu.

Degeaba

N-o să te mai ajut atunci când vei avea nevoie. Nu voi mai fi acolo pentru tine să ai de cine să te sprijini atunci când se învârte pământul. N-o să te alint când tu mă vei înjura pentru că – pentru a mia oară – ai băut mai prea mult. Nu voi mai crede în vorbele tale, nu-ţi voi mai da nimic din ce-i al meu, pur şi simplu nu voi mai fi acolo pentru tine. Nici în suferinţă, nici în bucurie.

Promisiunile sunt făcute pentru a fi încălcate. Ştia şi ea asta, totuşi se simţea mult mai bine atunci când îşi spunea vorbele de mai sus. Şi-ar fi dorit să fie tare, să poată respinge răul din viaţa ei, să poată să renunţe după atâta amar de ani. Din păcate, nu putea. O femeie nu poate renunţa aşa uşor la ceva în ce a investit lacrimi, timp şi bani. Ar fi prea uşor şi – într-un fel – prea frumos. În public totul era OK. Erau o pereche OK, nişte oameni care se potriveau şi – în ochii lumii – se iubeau. De fapt, ceea ce-i legase cândva acum crea o prăpastie adâncă între ei.

Obişnuinţa

Când pasiunea s-a stins şi obişnuinţa a primit undă verde, totul se năruie. Încet, dar sigur.

Când nu mai ai „timp” sau „bani” să trimiţi acel SMS mult după miezul nopţii, în care să-i spui că e tot ce ai mai scump pe lumea asta…

Când nu te interesează unde e şi cu cine, în ce loc din această lume mare, în ce circumstanţe şi la a câta bere…

Când nu mai suni doar să-i auzi vocea, ci suni pentru că ai nevoie de ceva, pentru că ai nevoie să te ajute într-un fel sau altul…

Când începi să judeci şi să critici, în loc să lauzi şi să te mândreşti…

Când uiţi că e acolo undeva, când s-a pierdut în sufletul tău atât de adânc încât îţi aminteşti după muuult timp că se ascunde undeva pe acolo…

Când nu există nici o soluţie să fiţi împreună, pentru că, oarecum, tu de fapt nu îţi doreşti asta…

Când devii comod şi nu-ţi mai pasă cum arăţi, când nu te mai îngrijeşti pentru că ştii că oricum e acolo…

Când ţi-e egal dacă te sună sau nu, de fapt, când încep să te deranjeze telefoanele…

Când auzindu-i vocea simţi că îţi creşte tensiunea şi dacă n-ai fi între prieteni, poate ţi-ar veni să vomiţi…

ATUNCI MĂCAR ŞTII O CHESTIE. NU LĂSA OBIŞNUINŢA SĂ ÎNLOCUIASCĂ PASIUNEA. DĂ-I DRUMUL, DĂ-I ARIPI SĂ ZBOARE. ŞI NU AŞTEPTA SĂ SE ÎNTOARCĂ VREODATĂ LA TINE.

Niciodată

Am crezut întotdeauna în chestii irealizabile. Şi prin chestia asta am ajuns să le realizez. Nu sunt o persoană slabă, dimpotrivă. Chiar că uneori îmi vine să plâng şi îmi exteriorizez durerea, dar slabă nu sunt. Poate e doar felul meu de a trece peste, de a merge mai departe.

Am încercat. Doar Dumnezeu ştie cât am încercat, cu câte vorbe bune… N-ai înţeles până azi nimic din ce ţi-am spus. O ţii în continuare pe a ta, că tot ce contează e să ai o anumită situaţie financiară, să ai bani, practic. Wrong. TU şi CEILALŢI CA TINE habar n-aveţi ce contează. Habar n-aveţi că lucrurile cu adevărat importante nu au preţ şi nu se pot cumpăra cu bani. N-o să intru acum în detalii. Ştiu doar că e o chestie care mă doare şi pe care o simt tot mai grea apăsând asupra mea…

Şi ce dacă nu am bani? N-o să poţi NICIODATĂ să mă faci să mă simt inferioară. N-o să poţi NICIODATĂ să mă reduci la situaţia mea financiară. N-o să poţi NICIODATĂ să fii la fel de happy ca mine, aşa, fără bani. Îmi pare rău. Într-o bună zi voi avea copii. Şi copiii mei n-o să alerge NICIODATĂ după bani, ci vor face ce le place. Copiii mei o să se descurce şi o să fie fericiţi, o să-şi demonstreze întotdeauna superioritatea prin ceea ce ştiu, nu prin ceea ce au. NICIODATĂ nu voi respecta un om pentru că e bogat. NICIODATĂ nu-l voi admira pentru asta, NICIODATĂ nu voi râvni la averea lui. Un om deştept va şti să se descurce în orice situaţie. Doar că pentru asta e nevoie de răbdare.

Necazurile nu se îneacă în alcool. Doar un om slab va spune „Mă duc să mă îmbăt” atunci când va simţi că nimic nu mai are rost. Ideea e că oricât de naşpa ţi-ar fi, tot există ceva ce va face ca totul să aibă rost din nou.

Când cineva mai slab ca tine suferă, întinde-i o mână de ajutor. Problemele financiare nu sunt mai mari decât cele de sănătate, dimpotrivă. Chiar dacă eşti slăbit, încearcă să nu-i arăţi celuilalt că suferi şi ajută-l să-şi depăşească durerea. Deşi de multe ori am văzut oameni slabi fizic care i-au ajutat pe cei cu probleme de altă natură să se ridice…

Nu am principii solide. Ţelul meu în viaţă nu va fi NICIODATĂ să fiu bogată. Va fi să am o familie, copii frumoşi şi sănătoşi şi prieteni de nădejde. Dacă voi pune vreodată o afacere pe picioare, va fi alegerea mea şi nu mă voi sinucide dacă va eşua. Un lucru am învăţat: Că oamenii care aleargă după bani, nu-i vor avea niciodată. Că zgârciţii vor pierde mereu pe alte planuri. De aceea trebuie să fim echilibraţi. Să trăim nu ca şi cum azi ar fi ultima noastră zi, ci ca şi cum azi ar fi una dintre multele zile frumoase ale vieţii noastre. Şi mai e ceva: NICIODATĂ să nu ne pierdem speranţa!

I will try

… to fix you.

Cred ca nu se mai poate. Dezamagire part 2. Anumite lucruri nu se spun. Sau se spun doar daca se simt. Odata iesite pe gura, greu le mai poti face nespuse. Greu le mai poti face uitate.

I did my motherfuckin’ job. Am fost acolo cand ai avut nevoie. E timpul sa „let go”. Descurca-te.

Meanwhile, I go hunting for witches… Out.

Să nu uiţi niciodată ultimele cuvinte pe care ţi le-am spus atunci când am decis să nu ne mai vedem.

Să nu uiţi niciodată că ţi-am spus ceva sincer atunci, sincer şi din inimă.

Să nu uiţi niciodată că există inimi care bat la mulţi kilometri depărtare şi totuşi una pentru cealaltă. Şi asta, deşi au decis că e mai bine aşa.

Să nu uiţi niciodată că de prea multe ori oamenii se complac şi se obişnuiesc unul cu celălalt, dar nu se iubesc. Poartă în suflete o iluzie a unei iubiri pe care ori au pierdut-o, ori n-au avut norocul s-o cunoască niciodată.

Să nu uiţi niciodată că lucrurile simple nu sunt întotdeauna şi cele care te fac cu adevărat fericit.

Să nu uiţi niciodată că alegând drumul mai puţin anevoios nu eşti neapărat şi la fel de fericit atunci când ai ajuns pe vârf.

Să nu uiţi niciodată că sentimentele se cumpără. Şi că banu-i ochiul dracului. Şi că mulţi se lasă orbiţi de puterea lui şi i se închină. Deşi e cea mai mare prostie să crezi că banii sunt totul.

Să nu uiţi niciodată că fiecare om duce în mormânt o dragoste neîmplinită.

Să nu uiţi niciodată că oamenii care sunt aproape de tine nu îţi sunt neapărat şi prieteni. De multe ori, un prieten vechi simte mult mai bine ce simţi şi ce te roade, chiar şi de la kilometri distanţă.

Să nu uiţi niciodată că alegerile pe care le faci nu trebuie să le faci din orgoliu.

Să nu uiţi niciodată că a renunţa la ceva e o dovadă de slăbiciune. De cele mai multe ori, renunţarea la ceva ce îţi place e o dovadă de tărie.

Să nu uiţi niciodată că frumuseţea nu înseamnă nimic, dacă în suflet şi în minte bate vântul. Şi că oricum e trecătoare.

Să nu uiţi niciodată că eşti puternic şi că vei putea să te ridici şi singur atunci când nimeni nu-ţi este alături.

Să nu uiţi niciodată să-i faci pe oameni să zâmbească şi să-i faci astfel fericiţi. E important. Trăind printre zâmbete vei reuşi să-ţi creezi mult mai uşor iluzia fericirii. Chiar dacă în suflet ai amintiri dureroase.

N-o să scriu niciodată când o să-mi fie bine. Dar multe gânduri mă bântuie zilele astea. Noaptea a fost furtunoasă şi albă. Plătesc o vină care, probabil, îmi aparţine. Şi parcă aş vrea să ştiu care e, deşi bănuiesc eu ceva…

E a doua oară când îndoiala e mai puternică decât alte sentimente. Am impresia că din nou mă las amăgită de o iluzie. Şi parcă scăparea ar fi undeva departe, în altă ţară, poate, în altă lume. Nu ştiu exact, nu ştiu exact unde, dar cred că dacă l-aş întâlni pe omul acela, aş pleca cu el oriunde în lumea asta, lăsând totul în urmă. Mi se pare că bat pasul pe loc. Mi se pare că promisiunile încălcate sunt tot mai multe şi apasă tot mai greu. Ucid puţin din ceea ce simt. Devin indiferentă. Cred că-i chestia aia de care îmi era frică. E chestia aia ce ucide tot ce-i bun. Nu, n-o să mă sustrag. Nu are rost. Cred în destin. Acum un an a fost destin. Destin va fi şi de acum încolo, oricum ar fi acela.

Am primit azi o promisiune şi o declaraţie căreia îi dau toate creditele. Şi asta pentru că încă mai cred în oameni. Naivă, nu? Poate. Totuşi, voi crede în vorbele tale azi şi de acum în colo. Până la proba contrarie cred în ele. Mi-ai promis azi că nu-mi vei mai da niciodată motive să fiu tristă, că o să fii ce-mi doresc mereu. Nu aştept momentul în care îţi vei călca peste cuvânt. Aş vrea să nu existe momentul ăsta. Dar dacă va veni, să ştii că mă pierzi pentru totdeauna. Targetul meu nu este să mă mărit şi să fac copii. Toate la timpul lor. În anumite situaţii, compromisurile nu-şi au locul şi cred că şi ăsta-i unul dintre momentele alea. Vreau să fie bine. Acord o şansă-două-trei. Poate chiar patru. Dar la infinit nu. La un moment dat mă satur să trăiesc pentru doi şi aleg să trăiesc pentru unul singur. Şi acela nu eşti tu, ci eu.